fragmentele unei scurte meditaţii existenţiale
săgeţile otrăvite ilustrează o altă realitate
pe care brahmanii înveşmântaţi în euri nu o înţeleg
zidurile plâng cu lacrimile fanaticilor
în vântul de seară luna se oglindeşte
prevestind moartea
*
întotdeauna există o cale mai bună
drumul sigur nu aduce însă decât transluciditatea
simţurile sunt înşelate de demonicitatea închipuită în oglinzi
domul cel mai înalt nu poate adăposti vulturii
sângele trebuie să curgă pentru ca florile să se nască
nu există un pământ al făgăduinţei
şi asta pentru că nu există
făgăduinţă
*
revoluţiile se sfârşesc întotdeauna prin revoluţii
pumnalul nu are remuşcări
în somnul dulce visele şi miasma cadavrelor se amestecă
prevestind parcă frângerea tulpinii
sub prea multe picături de rouă
îngheţată
*
deşertul pare nesfârşit în faţa limitărilor
oceanul nisipului atinge azurul la zenit
o lume degradată în nuanţe de soare
curcubeul violenţei reinventate prin dogme
găleţile nu vor putea aduna niciodată sufletele moarte
samsara în vidul atât de folositor
tot aurul de sub picioarele noastre…
nu poate să nască un fir de iarbă
*
în capătul orizontului
privirea îngustată de durere observă
norii în formă de pi
*
morgana s-a transformat în sirena stâncilor de unt
valurile mângâie umezindu–şi spuma
cartea pluteşte în derivă
căutându–şi cenuşa
din trupul bătrânului copac
s-a mai născut un sicriu
*
pumnalele se înfig unul după altul
sângele pătează statuetele cu o karmă îndoielnică
printre faldurile roşii ale asfinţitului
armatele se strecoară hipnotizant
căutând fără nicio perspectivăo nouă lume, mai bună
Ghedeon zâmbeşte…
sabia nu va uita niciodată să taie
un kidon pluteşte prin noapte
certitudini de fum…