Jurnalul meu
Poezii trimise de Laura Lucia Mihalca
viata de roata / un minut de nonexistenta / ma inchizi / peregrinare
Viata de roata
E greu, e greu si sa fii roata.
Roata unei masini.O janta.
Atatea rotatii pe minut,
atatea picaturi de benzina,
scurse si intrate, patrunse
in gura ahtiata dupa praf si noroi,
atatea plimbari, atatea drumuri,
fara rost te transforma treptat
intr-o roata batrana,
fara ochi, fara urechi,
doar cu nas, maini si os.
Dar gata, taci ! Taci!
Ma, tu nu intelegi sa taci?!
Ramai o janta intr-un mediu anost !
Muritoareo!
Un minut de nonexistenta
Picuri tarzii
m-au trezit
si mi-au intrerupt,
ba chiar finalizat
pauza de existenta.
Trebuia sa fie de
5 minute,
dar stropii
mi-au micsorat-o la 2.
As vrea sa pot
avea
o perioada de nonexistenta
fata de ceilalti din mine
si fata de minele ce salasluieste in ceilalti.
Un minut mi-ar fi de ajuns.
Doar un minut de nonexistenta,
o liniste printre-ndelungile,
vorbitele taceri.
Ma inchizi
Asa,
loveste-ma cu stangul peste dreptul
zicand ca trebuie sa ma trezesc,
sa fiu birou sa muncesc.
sa calculez citet.
cat din mine e dorinta a sufletului
si cat negru inutil trup
la care zici sa renunt??
Dar lasa-ma macar sa-mi pastrez
mainile si picioarele
sa am cum sa te pot mangaia.
Sa pot veni spre tine
pentru a te chema inapoi,
ca sa intri in mine
si acolo sa te-nchid,
strivindu-te cu palma mea…
O, tu, minune!