Oameni fără adăpost IV

“Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor” (Matei 5, 3)

de ce n-aş lua sacoşa  verde

burduşită  – şi n-aş da votul meu

pe băutură – dacă nu-mi ţine nici de foame

şi dacă pân’la urmă tot mi-l fură

morala nu se scaldă la mine în osânză,

dar nici la ei nu s-a scăldat vreodată –

oricui i-ai da puterea asta blestemată

nu te alegi cu nicio brânză

ne blestemă poporul că-i maculăm

esenţa – şi nu-i în asta nicio fală –

o zi însă din foamea noastră ancestrală

adesea face diferenţa 

dau votul meu pe-un colţ de pâine

pe-o bere şi pe-o legătură de cârnaţi –

căci timpul muşcă din morală ca un câine

atunci când foamea te-nghionteşte în ficaţi 

………………………………………………………. 

a doua zi vom regreta, bade Ioane,

şi ne-om căta în buzunar de bani –

cu o sacoşă goală şi un pustiu de foame

nu vom mai prinde şansa asta peste patru ani