Jurnalul meu
Ochi de inorog
E prea tirziu,sau poate prea de vreme,
Lucesc carbuni pe cerul de matase
S-au dus privighetorile prin case
Si nu mi-e frica,vai si cum m-asi teme!
Cind numele-mi s-a dus,uitatul nume,
Ciudat si aspru,ratacind prin ani,
Mi-am amintit,desi mai am dusmani,
Ca sunt cu toti,inprastiati prin lume.
Si-am cautat ,fara sa vreau nimic,
Cu ochiul inorogului miop
Sa aflu ,minotaurului schiop
Un loc in lumea asta,cit de mic!
Si prea tirziu si poate prea de vreme
E-o ceata deasa,vai,ce ceata deasa!
Cu mine in sumi,singur stau la masa,
Si nu mi-e frica,vai si cum m-asi teme!