O viața fără oglinzi

O privesc îndelung așa cum nu m-am priceput niciodată să o văd. O studiez amănunțit cu  ochi critic de femeie. […]

O privesc îndelung așa cum nu m-am priceput niciodată să o văd. O studiez amănunțit cu  ochi critic de femeie.Era zilnic în preajma mea ,o atingeam adeseori dar niciodată nu m-am gândit la ea altfel, ca la o ființă frumoasă cu sufletul bogat, de fapt nu m-am gândit în nici un fel …vreodată. Uitam mereu de existența ei. Dar acum e aici , lângă mine, în palmele mele care-i ating buzele frumos conturate, gâtul delicat , îi privesc ochii sclipind verzi de sub șuvițele rebele. E sfioasă, debusolată și tace.

Incep să-i vorbesc molcom, să-i povestesc despre felul în care se privește cerul și răsăritul și asfințitul și mugurii copacilor, despre viață și despre ce înseamnă a trăi. Îi deschid porți spre care rătăcise drumul sau poate nici măcar nu pornise vreodată.

O simt ușor cum se destinde și zâmbește fermecător. Ati văzut pe cineva care zâmbește cu ochii? Ați văzut lumina din ochii lor? Așa e ea. Mă tulbură tot mai mult. Mă înțelege, doar vorbim aceeași limbă , suntem amândouă femei.

Mă întreb de ce am ignorat-o atâta timp, poate fiindcă  mult timp cineva mi-a spus că ea e o femeie anostă, un chip comun cu minte inceată și calități inexistente. Cuvintele ei, sărmane frunze uscate  luate de vânt. Mi-a spus că tăcerile ei sunt  lungi și e mai bine așa, oricum nu vroia să o audă vorbind. Omul acela era întunecat precum bezna. Nu știa să râdă, bietul, se născuse trist. Și eu am crezut ani în șir că spune adevărul .

Iartă-mă draga mea, dar el mi-a  spus că nu știi să zbori, că locul tău e printre lucrurile mărunte, dar cum așa , uite , ești printre rândunele. Nu bănuiam că ești atât de diferită. Ai învățat felul în care zboară păsările, trebuia să dai doar din aripile pe care ți le-ai crescut singură în atâția ani de solitudine.

Sunt mândră de tine iubito. Acum știu că păstram dragostea pentru tine ascunsă. Dar începând de azi o să-ți repet zilnic că te iubesc și am să te alint cum doar femeile știu să o facă cu sufletul lor de floare.

Ziua s-a sfârsit, mă simt secătuită de energie . A fost o zi a adevărului și noaptea asta va fi cea dintâi noapte a dragostei ce i-o port.

Adorm într-un târziu ținându-mă în brațe.