Jurnalul meu
O, Gott, das Leben ist doch schön!
murise, vai, chiar sub ochii noştri
fusese la capătul şirului
nesfârşit
iar noi neînvăţaţi cu infinitul
uitasem să ne oprim respiraţiile
cât să-şi tragă sufletul
după dânsul
doar un mort între noi
mai lipsea astă-seară
iubitule
ca să înţelegem că somnul
e dat numai zeilor
O, Gott, das Leben…
auzi, iubito,
cum colcăiesc viermii