Jurnalul meu
Jurnalul meu [Anisoara Iordache]
Tablou feliat / Despre fericiri / ţăranul / limpezimi-** /
Tablou feliat
Zgârieturi pe coatele tăcerilor.
* Duhul dumbrăvilor îmbăiate în lumina asfinţitului,
întinde aşternuturi albe
din petale de trandafir.*
Heliade dansează în jurul foişorului
plutitor pe ape de lotuşi.
Bătrani corăbieri-călători pe arce stelare,
caută printre
nebuni,
regi
şi
regine,
pe neexperimentatul Phaethon.
Copiii au baloane în formă de inima le biciclete. Ei pedalează din ce în ce mai repede.
*…timpul se scurge cu paşi egali şi ireversibili.*
Dintr-un chiştoc
un cerşetor trage un ultim fum.
*Ultimul gust amar al vieţii este acelaşi atât pentru bogat cât şi pentru sărac.*
Fete vesele
trec valuri, valuri.
Sar intr-un picior pe spinarea scorpionului împietrit de frică.
Griji n-au.
Poveri n-au.
Tinereţea e uşor de purtat.
* Ploile despletite, rebele ale tinereţii,
prea se grăbesc
să fie înghiţite
de pământul arid al bătrâneţii.*
Soarele feliat de jeturile de apă,
se deschide ca un pepene roşu.
*Miezul dulce al seminţelor dezvăluie noianul de curbe strălucitoare al şoaptelor de iubire.*
Fulger aruncat din carul solar
la piciorul lui Pan:
stropi de chihlimbar;
sunete de nai.
Plopii freamătă.
* Fiorul dragostei în lacrimi de chihlimbar.
prin frunzişul plopilor:
cântecul naiului împrăştie solzii de lumină.*
Despre fericiri
cel care este flămând de dreptate
nu va atinge cu braţele sale vânjoase
crinii ce abia se deschid.
cu-n hohot caustic îl vor
întâmpina figuranţii din spatele cortinei,
iar sforarii-neadormiţii cu
zâmbetul epavei,
tatuat pe
frunte,
îi vor pune capcane.
cel care e însetat de dreptate
va merge pe urmele misterelor nopţii;
va culege dintre pietre ascuţite…
răniţi luceferi.
la capătul firului,
sufletul lui sătul va exploda:
pasivii,
prădătorii,
şmecherii
vor observa atunci deasupra capului-
câte
o sabie a lui Damocles-
luminând… povârnişurile
întâmplărilor.
ţăranul
gustul searbăd al năduşelii
se simte până dincolo de dealuri;
acolo,
soarele se schimbă la faţă
oglindindu-şi frumusetea printre seceri sticloase de ape.
copile lovesc cu bâta crengile încărcate de rod:
mere-
în care zeii stau la masă,
aşteptând să se aleagă frumuseţea,
înfaşă cu ascuţite fluiere de lumină sânii fragezi.
focurile roşiatice de pe mirişte,
îşi retrag limbile clevetitoare în văgăuna inelată a ghiocului.
din albăstrimile de hău ale tristeţii,
gheare de arătură
străbat
marea de pace…de linişte…
măsurând cu privirea milostenia câmpului,
ţăranul de ieri,
ţăranul de astăzi- pe scara Cerului,
se roagă
să nu-i fie duşman pământul.
limpezimi-**