Jurnalul meu
Întâlnire
ANTIHRIST
la început am plâns înăbuşit
apoi am învăţat să tac cumplit:
la piept îmi ascundeam crimă cu crimă
…era o bucurie fără rimă…
urăsc din cer în cer şi cumpătat
pe Dumnezeu îl sting sub un călcâi:
în rest – heruvi sau sfinţi – tot ce-am ratat
îi vând la kilogram – ca pe momâi !
e-atâta beznă-n gândul meu de zi
e-atâta disperare de-a nu fi
că-n bătătura iadului – Satan
e zgâlţâit de febre – uragan:
da – vă urăsc – vă sting – la rând – pe toate
…şi rai – şi iad – rămân un jalnic: „poate”…!
***
ÎNTÂLNIRE
viermi mustăcesc – aşteptându-mi
hoitul: toate cărţile din lume – discursuri
academice – toate zâmbetele politicoase – nu pot amâna
neprotocolară – întâlnirea
singurele flori dăruite: smocurile
de păr albe – tot mai dese – care-mi
conving acoperă (în consimţită linişte) mâinile – şi
rând pe rând – rănile
amintirii
un mormânt de păr alb – mi-a
ambalat – deja – şi expediat în
necunoscut – contur cu
contur: informul
m-aşteaptă
v-au minţit: acolo nu e tămbălău
ceremonie cu îngeri – nicio rază: doar un
balot – recepţionat cenuşiu – de
cine trebuie
***
RISIPĂ INUTILĂ
risipă inutilă – de
linii – contururi – de voci – de
mişcări
ţinta finală: o tăcere insidioasă
monotonă – de vată
greţos îmbibată – în
cloroform
ce părere are
sufletul – despre tot acest
aranjament?
…cine-l
întreabă?!
acum – toţi sunt grăbiţi cu
urgente – formalităţile
***
PRIVITORUL DE GAURĂ
am deschis – larg
ochii: văd o
gaură – o imensă
gaură
nimic nu înseamnă
nimic – totul înseamnă
nimic – nimic nu se diferenţiază de
nimic
cine sunt? – dar – oare
sunt? – şi ce înseamnă
„să fii-sunt”?
un privitor de
gaură – cel mult
în ce cred? – în
nimic – decât că
totul este o
gaură
am spus vreodată un cuvânt
ceva măcar – adevărat?
habar nu am ce-i
adevărul
trebuie – deci – să
închid ochii
cât mai repede – şi
strâns
…şi să nu-mi uit
rolul – în
lume: l-am construit atât de
migălos – pe cât de
mincinos
***
GRAIUL-GRAALUL
bătrâne Doamne – între – întunecate
crengurile Tale – îmi caut
inima
dintre ele – un roş
Măr cade: din el se
înfruptă popoarele – şi de-atunci
grăiesc neamurile singurul grai cu-nvăţare
al Tău: sfinţenia
e atâta negrăită
Lumină – clocotindă tăcere – aşteptare rămasă
îngerilor – în frunzişul din care
spre omenirea-nsărăcită dezlegatu-s-au – în sfârşit
glorioase – Rădăcinile Izvorâte-ale
Graiului-Graalului
***
SUNT REGII LUMII STRÂNŞI LA JUDECATĂ…
sunt regii lumii strânşi la Judecată,
îngenuncheaţi sub clopote de cer ;
El nu-i un vis: e Trăsnet şi e Tată!
…s-a şters cotlonul laşului: „eu pier”…
în nemurire surghiuniţi – cenuşă
venit-a-acel „acum” de necrezut:
căci spre Hristos – doar lamura e uşă!
…acum – ferice-i cel ce-a fost durut!
n-ai un’ să-mpingi nici după cin’ te-ascunde:
privirea Lui te arde – te pătrunde –
iar împăraţii neamurilor toate
se zvârcolesc în pulberi preadeşarte…
smerenia nu-i mască de o seară:
nu-ţi jupoi viaţa? – ‘geaba cauţi Scară!
***
SITUAŢIA LA ZI…
din papagali şi peşti, elfi din norvegii
se-aleg, să fie demni de tot dispreţul;
târfele dau, solemn, mâna cu regii,
pentru-a-şi fixa imaginea şi preţul!
palate coapte au, ca sâmbur, Slinul –
la Turma Lumii-i Măscărici păstorul;
şi magi şi parlagii fonfăie-aminul:
corciri de neamuri nasc – Aligatorul.
luminii vii-i se termină mosorul,
temple vădesc tăria de scapeţi,
zeul se vinde pe cât ia actorul –
tolba din soare-i goală de săgeţi…
…şi-n târgul scârnav, e-astronomic scorul
celor ce-s răstigniţi, pe rând, Poeţi…
***
PESTE VOIE, PESTE ŞTIRE…
au fost furtuni de păsări şi-altare-arzând de roade
dar s-au smintit – frăţeşte – limbrici şi nibelungii –
au fost ucişi cu pietre prorocii de noroade
cei orbi – cu-nţelepciune – au devenit şi ciungii…
cutremure de verde au otrăvit Grădina
şi-a fost – în vara asta – Hristos – din casă-n casă:
aprins-a rugăciunea şi-a sărutat lumina
pe fruntea celor care durerilor se lasă…
a fost şi răstignire – a fost şi Înviere
au spumegat scuipaţii – Mireasă arde Floarea!
…puţini au fost la nuntă – puţini şi la veghere:
tot cerşetori se pleacă apostolii din zarea
tot sângerând în beznă – călăi – centurionii…
dar Buna Veste zboară – înflăcărând eonii!
*
peste voie, peste ştire
s-a aprins de-o amintire:
Hrist din lacrimă învie
…chiar de lumea-i tot sanchie…!
***