Pe pragul casei am săpat

 o zodie a iubirii

 ca într-un drum demult uitat

 în palmele uimirii.

 Doar fumul mai urca în noi –

 baladă-n fapt de seară

 şi era ieri …şi eram doi –

 vechi flaute de ceară.

 Pe pleoape somnul îţi scria

 lumina în chenare

 urmându-mi umbra  descânta

 culorile-n amnare.

 Spuzea cuvântul cerul gol –

 secat pocal de stele

 şi vântul aducea domol

 noptatic joc de iele.

Amfora zidirii

 La şoldul copt  de flacăra iubirii

 dorm sub eşarfe bolnave ulcioare

 şi ostrov, gura caută hotare

 zvonindculori pe amfora zidirii

 Din noi. Cu lutul galben, dom de umbre,

 ung trupul – masă de tăcere

 când timp târziu iar vama-şi cere

 la mal  de gând şi drumuri sumbre.