Eu vin de la ţară

Vinul frăgezeşte mintea,

e lumina dintr-o viaţă de strugure.

El tămăduieşte carnea amară,

aduce lărgime înălţimii sufletului.

(Întâi vin băieţi în iţari de arat

şi cămeşi asudate de sete,

răstoarnă târne cu ciorchini

până în buza hârdăului.

Apoi fete îşi sumet fotele

muncite-n grădină şi cuhnie,

calcă-n picioarele goale munca flăcăilor,

cântă.)

Eu vin de la ţară beau

din cană înflorată de mesteacăn

lucrat în sfredel şi brişcă,

vin răcorit sub umbra fântânii.

În el adulmec pofta

înlănţuirii din hora duminicilor

pe tăpşan, după spovedanie,

sărbătoarea trupurilor

rumenite până ieri la arşiţa zloatei,

curăţenia împăcată a traiului.

Cuvine-se dar gând bun

în crugul toamnei:

credincios prieten şi rudă,

cu tine în sănătatea ta închin.