Jurnalul meu
Dura lex
…astăzi merg să-mi iau porţia de dreptate pe pâine;
am numărul treisprezece pe o listă cu multe numere
care, de fapt, sunt oameni ca şi mine, înainte de a fi
numere – dar aici funcţionează regula de trei simple,
în care un om se înmulţeşte cu o sută, apoi se împarte
la treisprezece – iar ca să poţi înmulţi şi împărţi un om
la o sută, ai nevoie de numere, de cel puţin trisprezece
şi-o virgulă – pentru că toate numerele încep de la zero,
iar zero nu are valoare de număr decât lângă o virgulă,
îmi explică aprodul – zero virgulă treisprezece, hi-hi-hi,
înseamnă de o sută de ori mai puţin decât treisprezece,
în timp ce treisprezece virgul zero, dacă mă înţelegi,
rămâne tot treisprezece, dar un treisprezece cu virgulă,
care înseamnă mai mult decât un treisprezece fără …
o simplă virgulă trage mai greu decât toate numerele,
depinde şi cine o pune, zic, fiindcă pe lista aceasta eu
mă regăsesc între un treisprezece anemic şi un punct…
care poate deveni virgulă, râde aprodul, dar asta ţine
de stăpânul celor două talere – însă şi de felul în care
mişti d-ta lucrurile, întâmpinările – nu e destul să vrei,
trebuie să urmezi şi regula celor trei spre zece, în care
trei este numărul impar al chelioşilor dintr-un complet,
iar zece numărul binevoitorilor, a celor care te îndrumă
pe calea virgulei, – aprozii, grefierii, curvele, avocaţii –
singurii în măsură de a influenţa bunăvoinţa primilor…
nu-i prea mult pentru o amendă? întreb – amendă sau
crimă e totuna, omule, dosarele astea se mai încurcă …
al d-tale, de pildă, e la unul acuzat de crimă – drace! –
criminalul se poate alege cu amenda d-tale, dumneata
cu temniţă lui, până se lămuresc lucrurile, ha-ha-ha –
şi atunci ce mă sfătuieşti? – să urmezi regula celor trei
spre zece daruri, în care primele trei se înmulţesc cu o
sută, iar următoarele zece, aşa cum ţi-am mai spus,
se împart la treisprezece şi-o virgulă…