Draga noastră

Draga noastră,

Tușelă Aniță, uite, tăticu mă grăbește să las laptopul de pe genunchi și să-ți scriu aceste rânduri pline de tristețe după aproape 7 ani de zile de când ți-am trimis ultima felicitarea de Crăciun și tot degeaba. Că-mi zicea mamica: „Fii atent cu ‘mneaei, băbălăule, mai scrie-i câte o felicitare, așa, din Paște-n Crăciun!”. Toți mă invidiau, ziceau că-mi faci mie acte pe apartamentul matale, că nu ai moștenitori și vei avea nevoie de cineva să-ți aducă o cană de apă acuma la bătrânețe. Deci, minciună frustrată! nu m-ai primit nici măcar în gazdă să fac liceu la zi în oraș. De parcă eram vreun străin ori vreo vagă cunoștință…

În dimineața asta, fratele matale,  bâtu Gogu, fire romanțioasă, sta pe pat și asculta colindele lu’ Hrușcă – ura manelele. Era în odaia lui, doar ce făcuse focul în sobă și s-a stins. Acum el este încă aicea, printre noi, în camera de la stradă care e mai răcoroasă că nu i-au ajuns banii lu’ tăticu să facă o sobă de teracotă.

Până ce ajunge scrisoarea la dumneata, până citești și te hotărăști să vii spre noi, cred că nu-i facem parastasu’. Te-ai zgârcit la bani și ai renunțat la telefon, ce să-ți mai zic de modem, dar asta e!

Noi, tot unde ne-ai lăsat ultima dată, în capu satului, stăm. Tăticu nu mai stă șomer fără ajutor deci nu mai are cum să te aștepte cu căruța în haltă.  A găsit de treabă. Pleacă la italieni k să-i facă nuntă soră-mi vitrege, Otili@_1 (ăsta este ID-ul ei). Poate s-o mărita și ea măcar odată, că e sărită de douăzeci de ani de-acuma și poate face atâtea… Și în plus, astă vară a vândut și atelajul la niște hoți de fier vechi care erau în mare nevoie.

Eu am cumpărat ieftin un laptop de la un tovarăș venit din Spania pentru sărbători. A vândut și mămica vaca și a pus termopane la 2 camere că numa’ noi n-aveam. O să fac un curs de calculatoare și plec după tăticu pentru a duce numele familiei mai departe – asta este visul meu-, k mămica s-a săturat de atâta muncă. LOL!

Când ai să vii, te rog, în numele lu’ bâtu Gogu, să aduci și ceva finanțe, asta a fost ultima lui dorință – zice tăticu – că ești sora lui mai mare. Cu criza asta de-o transversăm acuma, economiile lui pentru rămas bun s-au consumat cu o avocată din oraș, care i-a făgăduit câștig în procesul de retrocedare de pădure deținută înainte că acu lipsește și vidul de legislație.

Îți scriu pe laptop, k așa m-am învățat, dar asta este și drama mea: scriu mai mult decât citesc. Va veni și ziua când îmi va fi bine, ai să vezi! :-)) (asta a fost o glumă ca să te mai binedispun nițel, știu cât ești de sensibilă și suferi de cataractă). Deci, LOL! Acușica mă duc la Flavius, băiatu popii – nu-i știi dumneata -, printez scrisoarea și, numaidecât, o depun la cutia poștală să-ți parvină urgent. Dacă nu ajunge, să mă anunți că am de gând să mă cert rău cu poștărița aia grasă care aducea pensia lui bâtu prea târziu.

Noi te iubim și te așteptăm să vii urgent până nu se înfundă drumurile cu zăpadă; să ai timp să pleci sănătoasă.

Cu toată dragostea adunată în cei 7 ani, al dumitale unic nepot, Gigi (jm3ch3r – ăsta-i ID-ul meu!). Big hug…

Dumnezeu să-l ierte!

P.S. Vorbește lumea în sat că vrei să închiriezi apartamentul unor străini și să pleci la azil cu neamțu lu’ matale, Alțhaimăr ăla. Tușelă, este adevărat? Nu pot să cred! Dacă nu-i zvon rămân fără curs de IT-ist, îmi schimb meseria și se năruie toate visurile mele de viitor. x-(