Disoluţii

Dumnezeu a murit ! Trăiască Dumnezeu!

nici nu mai are importanţă, din păcate,

de-o fi vreun popă răspopit – ce ţine crucea-n faţă

şi cuţitu-n spate – sau vreun pigmeu

cu neuroni de raţă –  un fel de Petre Lupu

de la Maglavit – care se-mbată şi se-ndoapă

şi care preacurveşte oblăduit de patriarh

sau chiar de Papă

Malraux spunea că secolul ce vine –

de vom avea noroc – va fi religios în întregime

sau, dimpotrivă, nu va fi deloc –

uitând că dumnezeii se supun aceloraşi destine

şi mor când viaţa transformată în ruine

inevitabil ajunge la soroc

sună frumos ca răpăitul bobului ce-l sameni

– ca plescăitul broaştelor în heleşteu –

numai că Dumnezeu există cât există oameni

iar oamenii există cât există Dumnezeu

de-ar fi să-l credem pe Decartes sau Montesquieu

dar Dumnezeu e mort – un chip livid pe o icoană –

un Don Quijote-ntors din marea-i aventură –

cui să te rogi? la care Dalai Lamă ?

noi credem doar în Dumnezeul din Scriptură

– cum am deprins din laptele de mamă –

nu-n Buddha, Mahomed sau în Satană

Dumnezeu a murit!  Trăiască Dumnezeu!

nici nu mai are importanţă, din păcate,

de-o fi vreun moş sulemenit –  vreun mameluc

din vremurile-ndepărtate – sau vreun ateu

scăpat din balamuc – un fel de Albert Einstein

troglodit – ce-şi potriveşte după stele mersul

şi caută un punct de sprijin în eternitate

spre-a da de-a berbeleacul Universul