Dar, mamă, stai acolo, nu veni!
Mamă, stai acolo, nu veni, stai acolo şi vezi gâştele cum deoache balta
lebedele cum scrijelesc cu ciocul de lemn, în gardul apei, hieroglife
stai acolo, aici cerul este prea departe de om, cerul de-aici nu este înalt cât viţa de vie din bolta noastră
Stai acolo, îmblânzeşte pădurile cu vorba dar, fără bici,
şi apelor spune-le să m-aştepte fără armonică sau preoţi la ponton
căci voi veni.
Poţi să chemi apele la ponton în aşteptarea mea cât prăjeşti peştele pe spinarea încinsă a calului înhămat la şaretă
aşa cum mi-am chemat eu prietenii din copilărie atunci când ai născut-o pe sora mea.
Dar, mamă, stai acolo, nu veni! Aici cerul este prea departe de om
la noi, acolo, cerul doarme în poala ta, cormoranii îţi torc pe genunchi
acolo îngeri, străbuni, constelaţii, Atlantide dorm în poala ta, ceasul îţi toarce pe genunchi.
aici cerul nu-l poţi prinde de plete, să-i tragi o palmă când tună prea tare trezind puii de rândunică din grajd.
Aici deţinuţii merg pe vârful degetelor, şi noi, restul, în genunchi deşi nu sunt altare la tot pasul pe stradă.