despre habitat

Habitatul pământ, versiunea a 4-a/ Breaking News/ goth/ freddy/ petre e dumnezeu/ israel mon amie/ Gândaci/ Sex, violenţă şi droguri/ hoodoo/ spaghete şi gumă de mestecat/ 

Habitatul pământ, versiunea a 4-a

ne jucăm cu bulgări de nisip
între luminiţele roşii spuma se oglindeşte metalic
avem puterea
de a face lucrurile să se întâmple

firul se rupe la primul contact cu aerul
valurile sunt prea mari
suntem blocaţi aici
nu putem decât să ne resemnăm
şi să mâncăm batoane cu arahide
până la epuizare

un calmar uriaş zâmbeşte privindu-ne
creierul se ascunde în spatele ochiului

nu încercaţi să îl omorâţi
el vrea doar să se hrănească cu emoţii

mesajul scrijelit pe sticlă ne urmăreşte
amintindu-ne mereu povestea simplităţii bună, sunt bine, voi ce faceţi? eu sunt extraterestru, mă numesc jerry şi vreau să mă joc…   

Breaking News

astăzi lumea nu se mai învârte
visaţi băieţi
ştiu că acum totul pare de gheaţă
 
într-o zi, vom ridica vocile
împreună putem construi apocalipsa
chiar dacă nu ştim cum să ajungem acolo
vom căuta calea
băjbâind
prin ţara minunilor
 
uită trecutul
şerpii zâmbesc în miez de noapte
departe, deasupra identităţilor false
trebuie să mituim viaţa
pentru a fi siguri că ne vom bucura de trupurile tinere
banii înseamnă frumuseţe
asfinţitul roşu al bisturiului de diamant
 
priveşte acolo şi strigă în toate limbile pământului
idiotul care a ajuns la apă se opreşte din săpat
 
îţi văd privirea
este timpul să ne ridicăm
prin lacrimi
norii se luptă cu moartea
haide
să ne pierdem în drumurile tăcute
 
obiectivele aprinse
ne pregătim pentru ştirile zilnice
breaking news

încă un cuplu a fost surprins sărutându-se într-un McDonald’s
dragostea există!  

goth

dragoste şi sânge,
pretutindeni furnici

încearcă să mă strângi mai tare de mână
vorbele alungă liliecii
vino mai aproape
lasă-mă să-ţi spun că te iubesc!
în lumina neoanelor
straturile fiinţelor zâmbesc vibrant

suge laptele
caloriferele nu se compară cu placebo
mama tufişurilor ne atrage spre lac
mâncaţi turtă dulce, zâmbiţi fermecător
focul trebuie să ardă idoli pentru a se simţi bine
sfinţii dispar cel mai repede

să măturăm înaintea noastră
s-ar putea să dăm peste sentimente părăsite
şi să ne murdărim în ele bocancii
păşiţi cu grijă
orice urmă de sensibilitate
ne poate strica imaginea

infidelule, trebuie să îţi revi, să trăieşti!
ascultă muzică
şi dă-te cu capul de pereţi

poate vei învăţa şi tu până la urmă
gustul sângelui

freddy

din întuneric se nasc gheare
întinde mâna şi învârte apocalipsa
tobele răsună în vizuina şoarecilor
mai mult respect
suferinţa se naşte în tăcere

haideţi să ne ţinem răsuflarea
înainte de ultimul urlet

visul câinilor rapizi
clădirile se prăbuşesc în vălătuci de fum
va trebui să renaşti dintr-o mică insulă,
prin aer, prin apă
întinde-ţi tentaculele
nimeni nu poate rezista în faţa lascivităţii
zâmbeşte frumos,
închide ochii
şi zdrobeşte-ţi adversarul
  

petre e dumnezeu

mai repede
mai tare
fără întrebări inutile
 
lumea e uşor de înţeles

loveşte cu pumnul într-un vertically chalenged
el se va transforma în pitic
aruncă iluzii
vei descoperi scânduri
scuipă împotriva vântului
şi vei descoperi ecouri
 
ritmul frenetic ne împinge spre uşi
vom învinge prin violenţă mută
tăcere şi nimicuri
binoclul este acoperit de praf
frica poate construi oameni sau câini

întinde mâna
să ne multiplicăm în lacuri dorinţele
suntem pretutindeni
dormim în frigiderele reci
şi aşteptăm liniştiţi
noaptea
 
unii dintre voi vor face infarct în faţa întunericului
hai,
alintă-ţi mai departe animalul de pluş
acum e prea târziu pentru a renunţa la speranţă
 
asta este diferenţa
dintre băieţei şi bărbaţi

asta este diferenţa
dintre oameni şi dumnezei  

israel mon amie

am despicat marea în patru
nu mai există opţiuni
tablourile scuipă fetiţe ucigaşe
briciurile dispar în sângele nostru
apropiindu-ne şi mai mult
 
împrăştie sare
presară benzină
spune o replică inteligentă
şi aruncă bricheta
 
dă muzica mai tare
doar aşa poţi să visezi
 
nu suntem vinovaţi
bătăliile aleg întotdeauna pentru noi
uşile se închid
şi cineva râde din spatele pereţilor
 
învaţă să lupţi
ar fi păcat să dispari
fără să ştii cine s-a jucat pentru ultima oară
cu inima ta…  

Gândaci

stăpânul lumii zâmbeşte
în spatele ecranelor multicolore se ascund promisiuni
mai aproape,
mai repede,
mai gustos
 
vino spre marginea prăpastiei
priveşte în jos
pereţii se subţiază spre izvorul fantomelor
sicriele aşteaptă întunericul

să evadăm împreună pe străzile de piatră
 
nimeni nu se va uita la noi
vor închide ferestrele speriaţi
vor trage perdelele groase
 
lasă-ne să intrăm, te rog,

în câteva secunde nu vei mai simţi nimic
totul va fi mai frumos
vei învăţa să te răzbuni
prin iubire

îndepărtaţi-vă de ferestre
cineva vă priveşte tăcut

aplaudaţi noaptea morţilor vii!
 
aplaudaţi
noaptea gândacilor eterni…  

Sex, violenţă şi droguri

conştiinţă curată
în noapte
strigătele cadavrelor sfârtecate trezesc corbii

cel pe care îl respectăm s-a transformat în vampir
înjură îngerii dacă vrei să trăieşti!

dormi
să tremurăm împreună cu lumea noastră
bântuiţi
camerele de hotel sunt catedralele noilor apocalipse
 
fără frică
emisferele se întrepătrund scrâşnind
urlă
nu ştii niciodată
morţii s-ar putea uita în oglindă
la pământul care li se scurge din ochi

mergem împreună spre cinematograf
ultimii bani se transformă în popcorn
priveşte atent
teme-te

sex, violenţă şi droguri
sau viaţa care îţi răspunde zâmbind
iubeşte
şi gândeşte-te mai târziu la explicaţii  

hoodoo

sărută-mă
un mojo zâmbeşte în mâinile noastre
arată-mi dinţii foarte albi
de aici se aude zvâcnirea pământului

furtunile se dezlănţuie
victoria templarilor
clipim
iar tunurile plesnesc surd
scrijelim pielea târându-ne spre salvare
rănile nu se vor vindeca

descoperă realitatea
 
ne-am mai simţit aşa
în sânge, în spatele unghiilor
privim spre cer
închidem ochii
şi aşteptăm furnicile roşii

nu mai fugiţi,
nu are rost
clapele pianului răsună în gol
nemuritorii voştri dorm

spaghete şi gumă de mestecat

întinde mâna şi gustă orizontul negru
astăzi am vrea să fim mai aproape de soare
poţi să îţi scoţi ochii şi să-i mănânci?
o mie de nove se sparg în ani lumină
albastru pretutindeni
şi o oală de spaghete în care poate să încapă un doberman

neînţelegere
cineva a greşit uşa şi evul
presiunea ne împinge mai departe, spre siluetele care zâmbesc
muntele arde nepăsător
aruncă hainele de pe tine şi urlă în faţa geamului îngheţat
paşi
glasul tăcerii
cineva plânge de partea cealaltă a ecranului

pacea noastră
nimeni nu ştie dacă marea pluteşte
valurile mătură speranţe şi vise
am zâmbit frumos
şi am încercat să îi tragem pe ceilalţi după noi
luptă tu pentru mine
eu am învăţat că pot să mă odihnesc

sunt prea multe mâini
nu intra acolo
voi primi eu gloanţele tale
îţi voi sta în cale
desenând nori

spaghetele vin în continuare, amestecând lumi
femeie, învârte mai departe în camera închisă
mirosul se va impregna în fiecare rictus
suflet cu sos şi o ceaşcă de ceai negru

cine ar fi ştiut că italienii exportă de fapt
singurătate…