Jurnalul meu
De prea puţină primăvară
Gară pustie / Liliac
GARĂ PUSTIE
în mausoleul pustiu al gării – ignorând
paiele zburătoare-ale câmpiei dintre
linii – se furişează
bănuitor – un
asimetric – câine cenuşiu
cerul – gură de rechin
larg căscată – îl
caută – febril – cu
înverşunare:
până şi umbra jerpelită a
unui câine – poate pune în
pericol – capodopera
neantului
***
LILIAC
scăpărând misterios – maliţios:
liliacul – cutie cu
bijuterii
acest animal purtând blana tuturor
constelaţiilor primăverii – s-a suit
dintr-un singur salt – pe ramura
arcuită – a cerului
…şi cuvântează – voltaire-ian şi
vaticinar!
***