Jurnalul meu
De mînă cu timpul
Mă iau eu într-o zi de mînă cu
timpul,
îl strîng în pumnul meu mic
ca de copil,
tare, tare
ca nu cumva să scape,
cu forţă,
aduc amintiri,
mă leg de imagini,
şi strîng şi strîng,
mă leg de chipuri, de bucurii,
şi strîng şi strîng
ca nu cumva să scape timpul,
iată frumuseţe şi fericire,
bine strîns timpul în pumnul
meu ca de copil,
acum tristeţi şi durere,
ah! aici
îi cam dau drumul, îmi scapă
el, timpul
şi atunci mă leg de iubiri, de împliniri
şi strîng şi strîng
în pumnul meu mic
ca de copil, timpul…
Dar pumnul meu e gol.
Palma mea întinsă nu ţine nimic.
Sigur ca da!
Şi rîd şi rîd şi rîd…
Care timp???