Cimitir Globular (Oceanul Pacific de Sud)

φ = 026^o01’S

λ = 111^o16’E

Cea mai adâncă depresiune

suferă de aer adiţionat

şi de trupuri rigide

cufundate într-un somn amniotic.

Pe Sydney,

seră de alge expertizate,

vinciul de ancoră spart,

iar în imediata apropiere

George Booth ordonând

strigătele către farul

ce se aprinde la răsărit.

De pe luciul mării cad făclii aprinse

spre adânc deosebit

şi nimeni nu se uită într-acolo,

limbile se preling peste punţile epavelor,

sfârâind ca o tânguire,

cerşind facila şi statica fericire.

Ceva izbuteşte să deschidă

cu incursiuni polarizante

un spaţiu imens.

Cu primul răgaz, stafiile,

cum vor martirii să-i mai insulte,

pierd din vedere şi din transparenţă

un grad,

la al treilea răgaz,

sarea nu mai este gemă

ci unic principiu conservator.

Imaginea fricii şi a disperării –

niciun damnat,

nimeni care să-şi prindă

cu mâinile craniul,

toţi dorm în cuşete,

aliniaţi.

La schelă, mesagerul

născut din cupola divină

pe vii cheamă, fulgerele frânge.