Jurnalul meu
Cimitir Globular (Oceanul Indian)
φ = 011o10’05”S
λ = 084o25’47”E
Catarg, martingala desprinsă,
sarturi peste corali,
şovăieli îndelungi,
umbre mucegăite, –
suprastructuri.
Un singur delfin
ascuns semnificaţiei
de anemonele-de-mare,
ceilalţi îmbrăcaţi în părinţi,
stropii de ploaie,
fierbinţi.
Starea gripată
împinsă de-o stea în genune
depăşeşte raza
riscând să-i iasă nume rău,
de perfecţiune.
Gravitează rândunica-de-mare
trasând hotar pentru absidă,
pe stânci vor monta catargele albe
sfinţite la treceri
prin întunecatele strâmtori.
Preasăraţii pe punte se strâng
sub o ploaie de perle.
Amiralii aţipeau, gesticulând
din ce în ce mai rar, în hamacuri,
fiecare sub valul competenţei sterile,
epavele par de argint
sub porturi şi faruri stelare,
o singură cale îşi caută ochiul
conştient devenit în ritmul moralei.
La schelă, mesagerul
născut din cupola divină
pe vii cheamă, fulgerele frânge.