Cimitir Globular (Oceanul Atlantic de Nord)

φ = 048^o60’N

λ = 036^o06’W

Volturno. Dimensiunile reperului

pe o scară neconvenţională – zero !

nicio guvernare,

presiunea, densitatea şi căldura

au hotărât soarta răzleţelor vestigii.

De aur aripile celui care se reîntoarce

şi pleacă imediat,

într-un dialog mut

cu eul destinului său.

Ca o lumină care bate între două carturi,

copleşitoarea linişte

în care totul se trezeşte

fără a te duce cu ea până se pierde,

fără să mângâie nesfârşirea trecerii ei.

Sunt ochi care veghează competenţe

arborate drept pavilioane eterne,

umbre scuturate de tremur

şi ridicate din ceaţa gălbuie, –

ultimele care mai cred

în existenţa noastră.

În calitate de martor,

cel desemnat să indice Nordul

cobora odată cu sine

marca de identificare.

Rugul fusese înălţat

pentru familiile înrudite

chiar în faţa hublourilor sparte,

iar unii şi-au asumat sărbătoarea

în timp ce alţii consultau manuale

de tactică navală.

Din refuzul de a mai căuta ce nu se află,

pentru prima dată, apa obosi până în adânc.

Vin zorii.

Cel desemnat să indice portul

notează penibilul realităţii

ca pe o falsificare planificată.

În faţa rugului stins

trebuia continuată vorbirea,

pavilioanele erau coborâte în bernă,

iar pe platou jucau reflexele lunii.