Cimitir globular (Oceanul Arctic)

φ =  081^o47’30”N

λ =  120^o 30’14”E

Din fracturi legănate cu aerul că ar fi silabisite,

ori din alte mii de chinuri dezarticulate,

se alege semnul de întârziere,

ispita concordanţelor ostentative

şi albă, normalitatea acordului lăuntric.

Veghea obosită de îngheţ,

suflet în sine,

cu indiferenţă pentru străini,

se arată dorinţă împotriva altei dorinţe.

Fiecare se predă observaţiei

după sfera de oxigenare,

iar contemplaţia poate să nască

reîntorcându-se la suprafaţă.

Mai întâi au sosit cei care ar fi trebuit

să croiască o cale,

pe urmă, îmbulzeala şi căldura

separării în elemente.

Se striga, se urla, se înjura,

cu o unitate fonetică,

dintr-o singură suflare.

Unii mărturiseau

pescăruşul alb

aflat în vârful catargului alb,

alţii încercau să întindă

picioarele lor,

picioarele altora,

înnobilând mărturia nonexistenţei

care îşi etala înţelesul

în relevment adevărat.

Pe urmă au sosit săniile

şi de atunci, n-au mai venit.

La schelă, mesagerul

născut din cupola divină

pe vii cheamă, fulgerele frânge.