Cimitir Globular (Oceanul Antarctic)

φ = 054^o29’13”S

λ = 082^o58’20”E

Se face o dană, dragată de păsări,

la care se ascultă tic-tacul

cu o răceală tăioasă, glacială şi ostilă,

unde hibernează abstractul,

curentul ce domină

independent de curent.

Grămezile de şoapte chircite

sunt scuturate periodic de alb.

Aurore de ocazie se aprind sporadic

şi numai pentru ca arborele

să pară real

în faţa miracolelor deja înfăptuite.

Motivul îşi dădu seama că se rătăcise, –

apariţia ipostazelor reclamă

o infinită teamă de sugestie.

Oglinzi multiple, de gheaţă,

coborau umbrele diferenţelor

să înveţe cugetul cum să fie sfânt,

iar a doua zi un altul

să-şi descopere rănile.

Transparenţi, enigmatici şi decorativi,

acvanauţi scheletici îşi exersau vocaţia

numai la această dană

unde putrezirea secundei

mereu se amână

într-o rotire nestăpânită.

Golul sferei umple cerul,

curentul se lungeşte

zăngănind de banchiză

o ancoră, la infinit.