Jurnalul meu
Casa
Casa cu pereţii de sticlă
rotiţe zimţate ale marelui ceas
gardianul-din celula vecină
risipea
pe un perete invizibil de chirpici
încolo şi-n coace
fugeau speriaţi
boşimanii
subraţ duceau câte o tăbliţă de lemn
pe care degetul piramidei a desenat meridianul-
acesta separă marea de uscat
oile de capre
trezind ochiul infernului
înainte de a se deschide ecluza
un val de nelinişti
s-a ridicat din adâncul singurătăţii
pe ramuri înmugureau fluturi de noapte
fântânile zamisleau lilieci
zumzetul producea prăbuşiri
femeile se luptau în noroi
motocicliştii săreau în mijlocul focului
pe ecranul g.p.s.-ului visul celuilalt era urmărit
pas cu pas
spectacolele de striptease transformau frumuseţea
în licoare bahică adormitoare
în casa cu pereţii de sticlă nu mai rămăsese nicio dorinţă
în picioare
eu abia mă urcasem în dud
*
pentru o vreme
priveam printre rădăcinile mangrovelor
răsăritul stelelor
şi rotiţe
Vecinul de la parter
praf de rumeguş
chipul frumoasei kiki
cu trandafirul roşu între dinţi
este multiplicat la infinit pe pavajul simţirii
să aveţi grijă de porci
ni s-a spus
să nu-i stresaţi
vâscul doar tulbură melefagul
din apartamentul beţivului de la parter
lumina azurie de la meduzele albastre
pictate pe tavan
răvăşeşte
durerea nevestei
ce mult ar vrea să înceteze
pyrrhiche-ul
scaunele să nu mai fie trântite de pereţi
geamurile să nu se mai spargă
uşă să nu mai fie scoasă din ţâţâni
copilul să nu mai sară din somn speriat
vecinul de la parter
este un fanatic apărător al drepturilor râmătorilor
a descoperit
că nu numai undele electromagnetice
dar şi vibraţiile sonore de frecvenţă joasă
pot
tămădui
patrupedele
de
violenţa gurmandă
Fratele mai mare
circuitul a început să pulseze
bacteriile se simţeau stânjenite pe ciupercă-
nu mai aveau intimitate
prin gunoaie se descoperise culoarea înmiresmatului liliac
aşa
ne-am dat seama
că fratele mai mare
stătea la ultimul etaj
nimeni nu ajunsese acolo
ne era îngăduit numai să coborâm
insule de furnici distrugeau tot ce găseau în cale
de aceea
fratele mai mare
avioane făcea din conştiinţa noastră
ce frumos zburau prin găurile de memorie
de discernământ