Noi,
cei de astăzi,
supravieţuitorii, cu gâturi lăsate
pe banda rulantă a
abatorului comunist,
avem mai multe motive
sa fim trişti.
Mucii verzi
ai toamnei,
atârnă pe bărbia
copiilor nemâncaţi
şi jalnic imbrăcaţi.
Palizi,
sus
pe grămăjoara de porumb
depănuşează soarele,
de
raze şi speranţe.
Alese doamne.
elita
unei pretinse benefice clase,
sub impozantele umbrele
desfac cu degetele
impovărate de inele,
destine,
sa le vindă cu dispret
la suprapret.
Umbrele lor hrăpărete se desprind de pe
pământ
şi-n ţipete cotorsionate sunt duse
de vânt
Biciuiti de vânt, de ploaie,
sub
balele cleioase de noiembrie,
nu ştii ce sunt
copii sau dascali ;
ei stau năuci
şi-ascultă :
bancuri anticomuniste,
rostite
de aceleaşi doamne,
coborâtoare
din peisaje suprarealiste.
Noi,
cei de astăzi,
supravieţuitorii, cu gâturi lăsate
pe banda rulantă a
abatorului comunist,
avem mai multe motive
sa fim trişti.