Jurnalul meu
Adieri de gând VIII
coşmar
alunecam înspăimântat
din turnul ascuţit
al unui vis
şi mă-ngropam în beznă
ca un astru
dincolo de mocirla
ochiului deschis
derută
pe strunele viorii
garoafele s-au vestejit
pe jumătate
iar în cuier jacheta
cu dungi şi cu paiete
e ca o pasăre stingheră
înfiptă în eternitate
dureri
femeia vărsa lacrimi clocotite
peste cuvinte scrise
alandala
şi mii de găuri negre
săpau în albul foii
cum atingeau cerneala
pastel
din ceruri moina rece
se cerne ca grăunţele-n
căldare
de-ţi vine să te spânzuri
de cornul Lunii
fără nicio ezitare
nostalgie
aştept s-aud încă o dată
trilul păsării
măiestre
şi s-o privesc de-acolo
punând un deget peste gheaţa
înstinsă pe ferestre