În anul 1931, Moş Crăciun cunoaşte apogeul succesului. Vânat fiind de marii producători, Coca Cola câştigă lupta pentru Moş Crăciun…
E greu să mai găseşti în ziua de azi semnificaţia cuvântului Crăciun. Anii au trecut cu miile peste însemnătatea sa şi totuşi, mi-a fost dat să aud că originea cuvântului ar fi dacic. Crăciun, vechi cuvânt dacic, nu a fost găsit şi la alte popoare. Iniţial a avut înţelesul de Creatul, ulterior fiind înlocuit cu Născutul – Iisus Hristos.
Unii susţin că iniţial, Crăciunul ar fi fost sărbătoare păgână. N. Constantinescu, în Dicţionar onomastic românesc (1963, p.36), înregistrează cuvântul Crăciun a fi subsantiv, personificat în folclor ca Moş Crăciun. Cel care promovează sărbătoarea a fost, după anul 325 d.Hr, Arie. A fost o sărbătoare adoptată de Goţi, în frunte cu Ulfia.
În folclorul poporului nostru pătstrăm vechi imagini ale lui Moş Crăciun. Bătrânii spun că Moş Crăciun nu era nici pe departe ca cel din zilele noastre. Pentru români era un bătrân îmbrăcat în costum popular. Se pare că anotimpul sugerat pentru această sărbătoare era primăvara, nicidecum iarna. În cele din urmă, Biserica Ortodoxă Română a adoptat sărbătoare, chiar dacă nu avem nici un indiciu despre cum şi unde a apărut ea.
Însă nu despre asta doream să vă vorbesc, ci despre Moş Crăciun ca invenţie a celei mai mari campanii publicitare.
Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră ştiu că Moş Crăciun are rădăcini adânci înfipte în cea mai mare campanie publicitară a tuturor timpurilor. În fapt, Moş Crăciun şi Moş Nicolae erau una şi aceeaşi persoană. Moşul american era un bătrân cu barbă albă şi haine verzi, asemeni elfilor care se presupune că i-ar sluji astăzi.
La începuturile creştinismului a fost Moş Nicolae. În secolul patru, în Turcia trăia Episcopul Nicolae. Despre el se spune că era bogat şi iubea foarte mult copiii, de aici deducându-se uşor de ce le oferea cadouri. A fost santificat şi a devenit patronul copiilor. Legenda a fost adusă în America în secolul şaptisprezece de imigranţii germani sau olandezi, în general de religie protestantă. De-a lungul timpului, ca orice personaj cu caracter veşnic, a suferit transformări vestimentare, culturale şi comerciale, devenind un Moş tot mai blând şi mai jovial, exportat în sens invers în Europa.
Presa americană îl menţionează pentru prima oară pe „Santa Claus” în 1773, iar în 1809, scriitorul Washington Irving oferă detalii despre legenda olandeză a lui Moş Nicolae. Menţionând în relatările sale călătoriile aeriene pe care personajul le face în ajunul zilei de Sf. Nicolae pentru a împărţi cadouri.
Dar americanizarea totală a Sfântului o face Cemnent Clarke Moore în 1821. Moore era un pastor ce a găsit de cuvinţă să scrie o poveste de Crăciun pentru copiii săi, în care personajul apare într-o sanie trasă de reni.
Intitulat „A Visit From Sanit Nicholas” sau „The Night Before Christam”, aceasta a fost publicată prima oară în ziarul Sentinel din New York, pe 23 decembrie 1823. Anii următori fiind preluată de mai toate marile publicaţii americane, poezia a fost tradusă în mai multe limbi şi difuzată în întreaga lume.
De aici nu a fost decât un pas ca presa să creeze un nou peronaj. În 1885, Thomas Nast, ilustrator şi caricaturist la Harper’s Illustradet Weekly, New York, l-a reîmbrăcat pe Moş într-un costum roşu cu blană albă şi la- strâns cu o curea din piele. Tot Nast, în 1885, a stabilit că reşedinţa oficială a lui Moş Crăciun este la Polul Nord. Anul următor, scriitorul George Webster a reluat ideea şi a dat viaţă fabricii de jucării a Moşului.
În 1925, presa a hotărât că renii moşului nu pot paşte la Polul Nord, aşa că le-a schimbat adresa, mutându-i în Laponia. Un realizator de emisiuni radio pentru copiii, finlandezul Markus Rautio, dezvălui doi ani mai târziu un alt secret: Moş Crăciun locuieşte în cătunul lapon Korvatunaturi (Mlaştina Urechii).
În anul 1931, Moş Crăciun cunoaşte apogeul succesului. Vânat fiind de marii producători, Coca Cola câştigă lupta pentru Moş Crăciun. Acesta apărând pentru prima oară într-o imagine publicitară. Datorită acestei campanii publicitare, Moş Crăciun a dobândit o statură umană, un pântec mare, o figură jovială şi bonomă. Mantaua sa lungă a fost înlocuită de un pantalon şi o tunică.
Până şi în ziua de azi ideea despre Moş Crăciun a rămas aceeaşi. Campania publicitară fiind purtată peste tot în lume, miliarde de copiii au rămas cu imaginea Moşului impregnată în minte. Chiar şi astăzi, Coca Cola se foloseşte de acest personaj pentru a-şi atrage tinerii de partea lor şi pentru a le aduce aminte că Moş Crăciun e marcă înregistrată Coca-Cola.
În 1939, într-o campanie publicitară pentru Montogomery Ward Company apare şi Rudolf, renul cu nas roşu.
În zilele noastre Moşul are o locuinţă stabilă, încă din 1950 aşezându-se la Napapirii, lângă Rovaniemi, atunci când nu este Sărbătoarea Crăciunului, căci numai astfel îi poate întâlni pe cei mici. Vizitele lui fiind atât de dese în acest loc şi-a făcut şi un birou, are un oficiu poştal şi primeşte scrisori din toată lumea.
O legendă rusă spunea că există un al patrulea mag, care mână în stepă o sanie trasă de reni şi plină de cadouri pentru cei mici.
Moş Crăciun nu a fost un sfânt, un discipol al lui Iisus sau un mag, aşa cum susţin alţii. Moş Crăciun, la drept vorbind, nici nu a existat vreodată. El fiind doar o campanie de presă. Presa a ştiut să exploateze subiectul, ca mai târziua compania Coca-Cola să-i dea viaţă. Ceea ce încearcă astăzi compania Pepsi, restilizându-l pe Moş Crăciun cel roşu, în unul albastru. Rămâne de văzut dacă campania Pepsi, peste ani, va fi la fel de puternică ca cea a Coca-Cola. Este posibil ca peste un deceniu, Moşul să vină îmbrăcat în albastru cu alb. Dar asta rămâne să vedem.