EPISODUL XXXII: Bace Toghiere la circ

Dac-ar fi şi-mpărţăşchi lumia-n doauă, înt-on anumit fel, ai puchia zîce că oaminii-s aşe: calmi – aghică blînz’, molcomi şi nervoşi – aghică firechici, mînioşi. Cu cii blînz’, n-ai nici o triabă, pă unii dîntră ei chiară că poţ’ “tăia lemnie cu firezu’”, aşe-s dă linişchiţ’. Da’, dă ciia firechici, mulchie poţ’ zîce, că-s unii dă nu poţ’ împărţî on ou, ori o croampă-n doauă cu ei. Amu, şi cu mînia în mulchie rînduri îişmecherie cu şoroflu, legată cu aţă. Nu dă altă, da’ mulţ’ numa’ să fac că-s mînioşi, c-aşegînghiesc ei că-ş’ rezoalvă treburile. Numa’ că s-ar puchia şi păţască ca ciala, ci-o dat dă culmia ghinionului: o făcut pă prostu’ şi o rămăs aşe. Baiu-i cu cii firechici în aghivăratu’ înţăles al cuvîntului! Dîn doauă voarbe încep sfada cu oricine le ieşe-n cale. Strîgă, vorbăsc scopind, suduie, gata-s şi să ieie dă pchiept cu tătă lumia. Înt-on cuvînt, fac circ dîn nimica tătă. Pă dă altă parchie, aşe-i lumia făcută, pristiţă. Unii fac circ, alţîî să uită la circ. Cum ar fi dac-am fi tăţ’ înt-on fel? Nicicum! Întrebaria-i următoaria: noi dîn ce ciată făcem parchie, dîn a lu’ işchia, o’ dîn a lu’ ciia?

Circu’ zîlnic

În zîlile noaşchie tătă lumia-i sătulă dă gălăjie! Cum vinie vinieria, tăţ’ fug cît mai dăparchie dă vînzoliala oraşului. S-or săturat oaminii d-atîta circ. Dacă vă-ntrebaţ’ care circ, vă-ntreb şi io, cum care circ? Uitaţî-vă acăr inghie-ţ’ vria şi-ţ’ veghia circ lîngă circ. Numa’ fiţ’ atenţ’ cam cum trece o zî obijnuită! O uitat muieria şi facă ciasu’ şi zuruie şi nu chie trezăşchi diminiaţa, la timp? Gata-i baiu’, începe circu’!Pă casa scărilor on vecin s-o blocat în lift, c-o vecină? Gata-i circu’! În trămvai, alt circ, unu’ l-o călcat pă altu’ pă şpiţ. La a tria staţîie începe circu’ cu controlorii. La a patra, una zîce că-i gravidă şi vria şi steie pă scaon, da’ nimia n-o creghie. Alt circ! Ciia ci-au măşini, au parchie şi ei dă circ, pînă-n zîuă. Drumurile-s cum îs, năloaga-i mare, curg suduiturile amestecachie cu claxoanie, dă vai ş-amar. La Gara Ielectrică circu-i în toi, poliţişchii să sfăghiesc cu şoferii. Lumia strîgă dî pă marjinie. Unu’, c-o măşină – vitanjă îi afumă rău pă tăţ’. Să ie corentu’ ş-on trămvai rămînie blocat în intersecţîie. Oaminii să dau jos dînd mînînţăl dîn buză şi împing trămvaiu’. Cînd intersecţîia-i plină dă oamini, măşini şi poliţişchi, începe ploaia. Părăzorile-s acasă, acăţachie-n cuiere. No, aista da circ! Ajunji la sărvicifleci şi cu-ntîrzîiere. Şefu’, ca on făcut, ajunje-ntătdauna înenchia ta. No, atuncia şi vez’ circ! Nu ţi haznă tătă zîua dă nimic! Ajunji acasă tîrzîu şi d-afară auz’ cum să sfăghieşchie muieria-n casă cu pruncii, c-or spart iară, cu fotbolu’, tarchie obloc. Alt circ. Da’ stai, c-are şi vecinu’ circu’ lui, da’ nu orice fel dă circ, ci unu’ cu cîntări şi cu strîgături populare! Cel mai fain’ îi că are auz muzical. Boala lui şi cînchie-n fiecare sară cînd vinie acasă bat, cam aşe: mă muiere iară-s bat / iară-i rîndu’ şi chie bat / cu scîndura dî la pat / ca şi şchii că ai bărbat. Amu, cestia-i că muieria lui îi cam dă doauă ori cît iel, da’ omu-n faţa vecinilor tria’ şi s-arîchie că-i bărbat în casă. Şi iac-aşe trece zîua, ca la circ. Nu-i aşe că-i fain’? Da’, şi nu uit dă circu’ dî la televizîie. Tăt felu’ dă oamini în foncţîi politice, dă conducere, fain’ îmbrăcaţ’, să sfăghiesc şi să îmbală în fel şi chip. Ce mai? Circ în tătă regula! Doauă cestii, însă, triabă avuchie în veghiere: A-NTÎIA = noi i-am ales şi mai c-aş zîce cum-ui turcu’ aşe-i piştolu’; A DOAUA = cît dă ielegant ar fi costumu’ dă hanie, dacă cel ce-l îmbracă-i om dă nimic, n-are nici o valoare! Ce nie rămînie dă făcut? Noi, cii mulţ’ – şi ni-alejem pă viitor cu atenţîie reprezentanţîî. Aleşilor – şi le fie ruşinie la obraz, dîn zîsa lu’ ciala, dacă fac circ pă banii noşchi şi nu nie reprezîntă cu cinste!

Nu-i Bubu

Greu trece vremia cînd aşchiepţ’ ceva. Dabghia am aşchieptat şi ieşim duminică în uliţă, ca şi aflăm d-inghie o apărut la noi în sat ielefantu’ nervos, dă care ni-o povestit bace Toghiere, c-o sară-n ‘nenchie. Cînd tăţ’ ni-am adunat în uliţă, o ieşit şi bace Toghiere. Tăchie-ar fi fost bunie, numa’ că vinia, aşe păstă ogrez’, on scăndal ş-on tămbălău dî la nişchie vecini, dă vai ş-amar. -“Iaca, iară toiesc ciia a lu’ Mnielu, gata-i circu’ d-aci!”, o zîs bace Petre clănietistu’. Unu’ dîntră noi pruncii, l-o şi-ntrebat pă bace Toghiere: -“Bace Toghiere, oare fain’ îi la circ, o ba?” Bace Toghiere, după ci-o închis ochii vo doauă, tri secunghie, ş-o răghicat clopu’ uşor, cu doauă jejichie, l-o dat cîtă ciafă, o tras dîn ochiu’ stîng ş-o zîs: -Apăi, drajii mniei cei dă buni, una şi cu una fac doauă, şchiţ’ careva care-i culmia circului? Apoi, tăt iel ni-o lămurit: şi chie baji la circ, c-on leu. Da’, dacă tăt vini voarba dă circ, am şi vă spun una bună. Aşe că atenţîie maxîmă! A doaua zî dîpă păţania cu ielefantu’, vuia satu’. Unii zîciau că poachie nici n-o fost ielefant, ci ceva bică-mbrăcat în gumă. Alţ’ că o fi fost ceva veghienie-n zîua mare. Ciia, c-ar fi fost iextraterestru’ şi iac-aşe, tăt felu’ dă varianchie! Înt-on tîrzîu ni-am lămurit, cînd o vinit pîn sat unu’,c-o motorcicletă, ce strîga dînt-on tolcer: -“Bubuuu, Bubuuu, Bubuu! Vin’ la tataaa! Hai, puiule, că nu te mai bat!” Epa, am zîs, aicia-i buba, bistoş a lu’ ista-i ielefantu’ şi băsamă l-o bătut, dă o fujit. Şi cum sînchiem oamini săritori, am pornit, tătă uliţa, cu ciala şi găsîm ielefantu’. Strîgat-am pîn mai mulchie ogrez’. Nimic! Cotat-am pă dîpă jirezîle dă fîn, dî la Ciapeu.Rezultat zero! Înventariet-am tăchie cănălicile, dă p-îngă sat. Nimic! No, ni-am gînghit, gata-i baiu’, n-avem şi-l mai găsîm pă Bubu! Aşe că ni-am întors, cu ciala cu tăt, la minie pă laviţă la uliţă. Ca şi-l mai mîngăiem pă bghietu’ om, l-am trătat cu răchie dă prunie. Beia omu’ şi plînjia. Dîpă ce ni-am afumat tăţ’, am început şi cîntăm tăt felu’ dă cîntări dă dăspărţanie, cum ar fi: D-acuma nu chi-oi mai veghia; Dă ţ-am greşit îţ’ cer iertare; Dî ce nu vii? Vecinu’ Petre, nie ‘compania cu clăniata. Plînjiau muierile dă mnila lu’ ciala, dă tăchie să sfărmau.

S-o aflat Bubu

N-am apucat şi cîntăm binie începutu’ dî la cîntaria Hai acasă puişor, că num-am văzut că să bagă la noi pă uliţă, unu’, cîntînd aşe uşurel, în vîrf la on fel dă jiriadă dă paie. Să-nsărasă şi nu pria dăsluşiam binie. Gîlma vinia sîngură, făr’ şi fie trasă dă cai. No, aşe ceva n-am mai văzut! Gata-i baiu’ d-aci, m-am gînghit. Dîn doauă mişcări ni-am băgat tăţ’ la minie-n ocol cu motorcicletă cu tăt. Nuş’ care o zîs c-ar trăbui şi pregăchim furcile, păntru apărare. Mă oamini buni! Ce creghieţ’ că iera? Miculaia Lupului, păduraru’ nost’, vinia călare pă Bubu cîntînd: Du-m’ acasă, măi trămvai… Cînd am văzut că-i ielefantu’, am ieşit tăţ’ în uliţă, da’ cu băgare dă samă şi nu-l spăriem. Ciala cu motorcicleta, dă bucurie, ţuca pă Bubu dă numa’! Ce să-ntîmplasă dă fapt? Pă Bubu l-o găsît în pădure Fîţcou, căţălu’ lu Miculaia. Şi cum Miculaia-i om bun, i-o dat ielefantului şi mînce bodoarcă şi tenchi, dî la canton. Apoi l-o dus cu uşurelu’ la fîntînă şi l-o adipat. Şi iac-aşe s-or ‘prechienit. Amu, cum să ‘noptasă, inghie şi margă ciala cu Bubu? L-am băgat la minie-n ocol şi i-am dat fîn. M-am dat sama că s-o bucurat bghietu’ animal dă atenţîia mia, că m-o clopăcit cu trompălău’ păstă clop, dă doauă ori, da’ aşe, uşurel. Sara s-o-ncheiet cu binie. Am mai topit tăţ’, dă bucurie, doauă ieji dă răchie, apoi l-am oprit pă ciala cu motorcicleta la minie. Am cinat ş-apoi ni-am culcat. Tătă uliţa iera mulţămită. Binie că s-o aflat Bubu!

La circ

Tătă noapchia m-am visat c-on ielefant păros, ce vreia şi să suie pă hăizaşu’ căşii mele. Io cu vecinii vreiam şi-l împunjem cu cîrlijile dă scos paie şi nu reuşiam. Dî la o vreme iacî-to pă Măria Ţoiului, c-on cîrligoc dă v-o cinci metări, că-mpunje ielefantu’. Aşe o pomnit ielefantu’, că m-am trezît dîn somn, tăt asudat. Binie c-o fost numa’ vis. A doaua zî, am prînzît ş-apoi omu’, cu Bubu cu tăt, s-o cam mai dus cîtă Chişinieu. Da’ nu înenchie d-ami traje-n ocol cu ielefantu’, nişchie lemnie mai groasă, dîn uliţă. Şi drept mulţămită că l-am ajutat şi-l afle pă Bubu şi că l-am găzduit, am fost tăţ’ dî pă uliţa noastă, precum şi Miculaia Lupului, învitaţ’, p-a doaua zî, la circ, în Chişinieu. N-o uitat şi-i învichie şi pă cia cu căputurile hăbucichie, Cumpătatu’ şi vecinu’ lui, tîmplaru’. Şi iac-aşe ajunsărăm, la circ. Io cu muieria m-am dus cu motorcicleta, c-o lăsasă ciala la minie. Ciilalţ’ or mărs cu cociile. Da’, ce iera aculu? Iaca ce! În mijlocu’ pieţîî, iera răghicată o şatră, ‘naltă dă tăt. Cum am apărut noi cu muieri cu tăt, ni-o şi băgat ciala cu ielefantu’, pă d-a fichia, înlontru. La-nceput o apărut unu-n hanie niegre, ca dă mort, ce strîga înt-on tolcer:-“Lume, lumeee! Urmează să vedeţi ultimul strigăt în materie de circ”. Inghieva sus cîntau ceva benz’. Întîi or apărut dîp-on firiang mare şi roş’ tăt felu’ dă animale ş-or făcut paraghie: cîini mici şi mari, purcei, capre, ţapi, ceva paseri vorbitoare, măgari, cai aşe mai mici şi alchile. Apoi s-or băgat ceva ca măgarii, da’ cu ştrafe feşchichie, albe şi niegre. Eh, da’ cînd o apărut on soi dă vacă mare, c-on grumaz lung dă tri metări, ni-am uitat la ia ca bou-n ţavă. Mitru, scărpănîndu-să pîn clop, o strîgat în gura mare: -“Măăă! Aşe ceva nu să iexistă. Lăsaţ’ vrăjurile că scot trifoiu’ cu patru foi”. Numa’ că cinie şi-l audă? Şpectaculu’ o mărs mai dăparchie cu tăt felu’ dă jonglării.

Jonglării şi vrăjuri

Apoi o vinit unu’, dă scochia dînt-on clop iepuri albi, şi doi oamini c-o muiere, ce zburau la ‘nălţîme cuuţuţuşurile. Corajoşi oamini! Întră timp, alţîî învîrchiau pă d-asupra capului tăt felu’ dă bîchie şi cercuri dă cadă. Dîpă aişchia, s-o băgat unu’ ce umbla pă ieji sparchie, dăsculţ. P-aista nu l-am crezut! Dă cial ci-o urmat ni-o fost mnilă, c-o avut ghinion. Dăghia cu cuţîchie cîtă o muiere legată p-o uşe şi nimeria tăt pă lîngă. Apoi o apărut şi ciala cu Bubu. O stat ielefantu’ înt-on picior, în doauă, în tri şi-n patru. O jucat, o băunat, no, tăt felu’. No, asta ni-o plăcut tare! Eh, da’ apoi cîci p-aci şi iasă bai! C-o vinit unu’, ce boscoroghia ceva-ncîlcit, zîcînd şi nie uităm drept la iel în ochi. Apoi, num-am văzut că să iveşchie on cocoş cu o grindă dă lemn, cam dă cinci metări, în plisc. No, aşe ceva n-am mai văzut! Tăţ’ stăchiam ca amorţîţ’. Mitru dă urjenţă o scos dîn bughielarăş on trifoi cu patru foi, s-o răghicat în picioare ş-o strîgat: -“Aşe ceva nu să iexistă. Grinda-i pai, mă, oamini buni”. Şi fi fost aşe şi nu fi fost, nu şchiu că noi tăt grindă am văzut Oricum, ciala cu cocoşu’ n-o mai vrut şi continue pînă nu şi-o băgat Mitru trifoiu’ năpoi, în bughilarăş şi vo tri ş-or întors, ‘năpoi, ştrimfii dî pă dos pă faţă. C-o şi zîs ciala, că nu să poachie altfel conţentra. Da’ cei mai tare scămatorie o fost ultima. O zîs ciala, cu cocoşu’, că poachie face şi dispară o muiere, numa’ că are nievoie d-o voluntară, dîn mulţîme. Unu’ dîn spachie, om binievoitor dă alfel, o zîs cîtă una: -“Meri, meri ‘mnieta, mamă soacră!” Pîn’ la urmă o ales-o ciala pă Măria Ţoiului, dî la noi, o băgat-o înt-o ladă, o mai înfipt şi ceva lănci pîn uşe şi la urmă o dăşchis lada. Iera goală. Lada, nu Măria Ţoiului, că ia dispărusă. Eh, şi cu asta benzîle or cîntat încheieria circului, artişchii s-or închinat cîtă noi şi gata! Binie, binie, da’ inghie-i Măria Ţoiului? Dajaba am cotat-o ciasuri în şir, roată dîpă şatra circului, apoi pă dîpă vagoanile cu animale. Nu-i şi nu-i. N-am avut ce face, ni-am dus cîtă casă. Eh, atuncia m-am dat sama dî ce m-am visat cu ia c-o noapchie înenchie. Dă altfel, o apărut ceia păstă o săptămînă. Gurile rele or zîs c-ar fi dispărut cu ciala cu cocoşu’. Amu, la capătu’ poveşchii, ce poci şi vă spun dăcît că tăt ce să petrece, să petrece păntru că aşe tria’ şi să petriacă, că alfel nu s-ar petrece. Dîrt-asta, luaţ’ aminchie că viaţa-i frumoasă da-i scurtă, aşe că ascultaţ’ şi veghieţ’!”

Va urma

Dicţionar: pristiţă – pestriţă; acăr – ori; părăzoarile – umbrelele; fleci – ud leoarcă; îmbală – blestemă; toiesc – fac gălăgie; bică – taur; jirezîle – clăile; bodoarcă – trifoi: tenchi – porumb; şatră– cort; d-a fichia – gratis; uţuţuşurile – hintele.