Episodul IV: Bace Toghiere şi focu’

Era înt-o zî dă sărbătoare dă păstă săptămînă. Nimia nu să pringhia dă lucru. Diminiaţa – la biserică. Dîp-amniaza – animalile dî pă lîngă casă ierau rînduichie şi în rest – repaos jeneral. Noi pruncii durmiam d-amniază. Ni-o trezît înt-on tîrzîu unu’ ce bongoia pă uliţîle satului jghierînd cît îl ţînia gura:- „Peeenieee pă baaani! Oaaaleee pă peeenieee! Baloaaanie coloraaachie pă ieeeji!”

Bărnaciu’ cu lăboşi şi chenţ’

Am ieşit tăţ’ prunci-n uliţă. On om aşe mai bărnace, cu on cal nămîncat, legat la o cocie cu coviltir, iera oprit în mijlocu’ uliţîţ. Muierile luau ciuble pă penie (unile luau lăboşi cu feghiauă cu tăt, alchile, chenţ’ dă adus apa dî la artizană, oale, olcuţe, finjele…). Bărbaţîî stăchiau pă lăviţ’ şi să uitau. Tăchi-or fost bunie pînă o-nceput tîrguiala. Zarvă mare, calu’ omului gata – gata şi să spărie. O vecină dî pă ceilaltă uliţă o-nceput şi-i deie-n cap bărnacilui că i-o vîndut on strecurător cu jumalţu’ zburat. Cînile legat dă cocie numa’ mîrîia, a noşchi băunau pîn ocoale. Comeghie în tătă regula. Pînă cînd Ioania Bumbului ( ‘nalt aşe, cam dă doi metări şi ceva, dă nie chemiam tăţ’ pruncii dă iel) s-o făcut auzît păstă tăţ’: -“Măăă! Ai cătlanie şi căldări dă vînzare, o’ n-ai?” -„N-am dom şef”, o zîs ciala. -“Atuncia şi mai treci p-aci cînd îi avia.Tachie bună!” Aşe s-o spăriet bgietu’ om, da şi calu’, dă Ioania, că duşi or fost şi om şi cal, dă nici nu i-am mai văzut în viac. Noi pruncii am rămăs năcăjiţ’, cu buzîle umflachie, plini dă panjini în cap dîn poduri şi c-o coşară plină dă ieji năspălachie. N-apucasăm şi le-nşchimbăm pă baloanie.

Arghieee…

Iacătă-ni-ai iară pă tăţ’ pă lăviţ’, la uliţă. -“Doamnie apără şi fereşchie bace Toghiere, o zîs nan’ Cătiţă (vecina dîn ghireapta căşii lu’ bace Toghiere), da inghie ai fost dă nu chi-am văzut vo tri zîle săptămîna trecută?” -“Apăi drajii mnei cei dă buni am fost cam bechiag. C-aşe păţeşchie omu’ cînd n-ascultă dă cii bătrîni. C-o zîs bunu’ cîtă minie – ai grije niepoachie, orice boală să traje dîn lucru şi dîn răcială. Da io, n-am ascultat”. -“Da ce-ai păţât?” am întrebat noi pruncii curioşi. Bace Toghiere, după ci-o închis ochii vo doauă, tri secunghie, ş-o răghicat clopu’ uşor, cu doauă jejichie, l-o dat cîtă ciafă, o băut jumătachie dă feghieu dă apă dîn canta aşezată cu mare sămuială sub laviţă la umbră ş-o zîs: -“Apăi drajii mnei cei dă buni, una şi cu una fac doauă, nu şi stau linişchit duminica ceilaltă, şchiţ’ voi binie, mă luai şi io după alţîî pân’ la iştălauăle Ciapeului, curios şi văd dî ce s-o grăbit pruncu’ mai mare a lu’ Topilă într-aculu”. -“Ci-o fost aculu, bace Toghiere, doară nu s-o dăzlegat iară Furtunel, hărmigu’ colectivului?”, am întrebat noi pruncii. -„Da d-inghe, o zîs baceToghiere. Altu’ o fost baiu’. Unu’ , în ciallalt capăt a’ iştălauălor, jghiera ca opărit: “-Măăă! Arghieee, măăă!” Lumia tătă, o-nceput a fuji aculu şi stîngă focu’. Io, dîpă ei. Cînd culu, nici urmă dă cial ci-o strîgat. N-am apucat şi nie trăjem binie răsuflaria, că iacîtă-l pă ciala cu strîgătura, în ciallalt capăt a iştălauălor şi d-aculu jghiera: “-Măăă! Arghieee, măăă!” Noi tăţ’ am luat-o la fugă cîtă iel. Cînd culu, ie-l d-inghie nu-i! Gînghieşchi că s-o băgat în pămînt ca şerpile. Întră timp or vinit şi alţîî, care cu arşauă, care cu lopeţ’, budace, vighiri cu apă, tîrnacoape. Iechipa ţivilă dă pomperi, s-o adunat cu greu, alţîî dî pî la birt, alţîî dî pî la niamuri. Împinjau bghieţîî oamini on lait cu apă pîntră iştălauă. Ce mai, jumătat’ dă sat iera aculu. N-am apucat şi nie împărţîm binie în iechipe că ciala cu jghierătura, dînt-on pod dă iştălău, răghicasă doauă ciripe şi strîga: – “Măăă! Aici arghieee, măăă!”

…gîrchianu’

Atuncia ni-am suit cu muieri cu tăt în pod. Dînt-odată unu’ dîntră noi o strîgat: -“Aduceţ’ lămpaşuri c-aici nu să veghie nimic, măăă!” Pînă or vinit cu iele, nici urmă dă cial ce ni-o făcut şi nie suim în pod. Nu ni-am scoborît binie, că iacătă-l pă ciala cam la o sută cincizăci dă metări dă noi, crepeţîse uşia dî la măgăzîia dă carburanţ’ şi numa’ cu capu’ scos d-aculu strîga: -“Aiiici, măăă!”. No, asta li-o-ntrecut pă tăchie. Tăţ’ am încremenit. Io, având corajie, că doară am făcut războiu’, m-am ţîpat minchienaş pă foale ş-am strîgat. -“Culcaaat! Iexplodiazăăă, măăă! Ciilalţi şi iei s-or ţîpat pă foale. Am aşchieptat pă poziţîi cam o jumătachie dă oară, da nici urmă dă fum, iar dă foc nici atîta.

Înt-on tîrzâu, o ieşit ajitatoru’ dă bună voie dîn magazîie. Noi am crezut că să predă, da iel ce creghieţ’ c-o făcut? O-nceput a să hîrji la noi, dîpă care ni-o zîs: -”Măăă, proooşchilor! Aici arghie, măăă!” şi ş-o băgat jejitu’ în gură arîtînd cîtă gîrchian, dîpă care o rupt-o a mnio la fugă cîtă cănăliciu cu apă, o trecut dînculu şi dus o fost. Cinie şi-l mai prindă? Era dă mult noapchie, d-inghie şi-l recunoaşchiem că mai că nu nie mai recunoşchiam şi noi într-olaltă. Înt-on tîrzâu ni-am dat sama ci-o vrut ciala şi zîcă, în momentu-n cari-o ieşit Petrea Bumbului dîn măgăzîia dă carburanţ’ inghie o găsît o coşară dă ieji, care dă Mastică, care dă Monopol, care dă Şliboviţă. Aista da foc şi friptoare! Nămaiavînd ce face-n perimetru’, ni-am întors fiecare la casa lui, cu coada-ntră picioare, ostăniţi şi asudaţ’. Mai binie şighiam pă lăviţ’ la uliţă că mai dobînghiţ’ ieram. Io, m-am ales şi c-o tromnă ce m-o ţînut vo tri zîle-n pat. Că voarb-aceia: boala să bagă ca pîn roata carului, da ieşe ca pîn urechia acului. Greu scăpam dă tromnă dacă nu aplicam stratejia cu clopu’ pus pă vârfu’ boconcilor, da asta voi povesti-o io altădată. Pân’ atunci, nu uitaţ’ ce v-am mai spus: „viaţa-i frumoasă da-i scurtă, aşe că ascultaţ’ si veghieţ’!”

(Va urma)

Dicţionar:

bongoia – tânguia; jghierînd – strigând; bărnaci – brunet; coviltir – prelată; ciuble – tot felul de oale; lăboşi – cratiţe; feghiauă – capace; chenţ’ – recipienţi (vase) din tablă smălţuită pentru adus şi păstrat apa potabilă; artizană – fântână arteziană; olcuţe – oale mici; finjele – căni; zarvă – scandal; jumalţ – smalţ; băunau – urlau; comeghie – circ; cătlan – suport pe care se aşează căldarea; panjini – păianjeni; sămuială – atenţie; hărmig – armăsar; arşauă – hârleţe; budace – un fel de sape; vighiri – găleţi; lait – rezervor de apă, pe roţi; ciripe – ţigle; crepeţît – întredeschis; paşchie – aşchiaptă; minchienaş – imediat; foale – burtă; hârji – râs în bătaie de joc; gîrchian – gât; cănălici – canal; dobînghiţ’ – câştigaţi; tromnă – răceală.