Semper fidelis

Între lumi

Despre talentul ca taină şi despre pericolul de moarte al depersonalizării scriitorului; despre oribilitatea suspiciunii în viaţa literară, puterea discernământului în critică, semnele însingurării şi ale fricii scriitorului; despre curaj, bunătate, laşitate, cuviinţă, denunţ, invidie, inteligenţă, luciditate; despre fenomenul poetic optzecist sau „ţâşnirea spre libertate”; despre teroarea în literatură, batjocorirea valorilor literare, primejdia compromisului; despre aderarea la comunism, prin grabă şi necunoaştere; despre comunism ca generator de laşităţi, şmecherii, năpaste; despre dogma în literatură, cuvioşia făţarnică, prostia biruitoare, răbdarea convulsiilor istoriei care înfrigurează, irită şi îmbolnăvesc; despre libertatea încăpută pe mâna nerozilor, premergătoare de haos, făcându-l pe om fantomă şi locuitor al iadului; despre scrisul ca plăcere şi caznă; despre memoriile ca literatură, discreţia literară, „parantezele” în evoluţia unei culturi, posteritatea lui Noica, integrarea lui M.Eliade în cultura română,  experimentul literar, poezia ca muncă negrăbită; despre soarta sinei; despre a nu te teme de moarte;  despre declinul Occidentului sau hotărârea acestuia de a se sinucide; despre amestecul, în scrisul literar, a lucrurilor remarcabile cu cele ca „apa de ploaie”, când lipsesc: strunirea, reflecţia, respectul şi guvernează: clişeele, fleacurile, repezeala, ciornele, lozincăriile şi capcanele modelor; despre a fi treaz în literatură.

Un altar de idei,  în litera şi legea Monahului de la Rohia; în ( şi din) sfinţenia sa; în convorbirile cu Nicolae Băciuţ din volumul Între lumi, ediţia a 3-a, revăzută, apărută la Editura Dacia. O carte a devoţiunii. Pentru ideea de sfinţenie, Steinhardt avea, cum mărturiseşte Al.Paleologu, „o devoţiune, o închinare pe care, de fapt, ar trebui s-o avem şi noi…” Nicolae Băciuţ aşază această „închinare” în dreaptă socotinţă. Intervievează un spirit protector, credinţa ca fericire, exigenţa ca valoare umană, risipirea de sine a Sfântului „ocrotitor pentru cei care trebuiau ocrotiţi”, dându-ne, cu bucurie şi religiozitate, cartea preţuirii.  Îi citeşti paginile, îi asculţi vocile, îi respiri vecernia…, învăţând, pe de rost, Scrisoarea către un  tânăr poet, din bătrâneşti-copilăreştile spuse ale Sihastrului. Nu „justeţea” destinului vieţii şi operei în cultura română e invocată în gestul editorial, ci smerenia şi veghea lor. Cu atât mai mult, cu cât Nicolae Băciuţ i-a cerut Monahului binecuvântarea ca dialogurile şi paginile de corespondenţă să se transforme într-o carte, neîngăduind, precum ilustrul său interlocutor, minciuna şi compromisul.

Interviurile şi scrisorile, adunate cu ardere şi eleganţă, sunt însoţite,  în această ediţie  a volumului Între lumi, de un jurnal scris de Nicolae Băciuţ între 21 august 1986 şi 6 iunie 1988, la fel de răpunsurile la ancheta literară N.Steinhardt şi generaţia 80, iniţiată de revista „Mişcarea literară” din Bistriţa. Sunt paginate şi 3 dialoguri cu apropiaţi ai Monahului, Al.Paleologu, Mircea Oliv şi Ioan Pintea, autentificând rafinamentul cărţii. Abilitatea publicistică a lui Nicolae Băciuţ îi face reverenţă cititorului. Parcurgem o carte vie, despre cel care trebuie să aibă, acum, ca altădată, un public viu, în stare să dobândească, dăruindu-se; fără vicleşug, precum Natanail…