Carte
Profesionalismul fara capat
Socotesc deloc întâmplătoare, poate doar rânduită de bunul Dumnezeu, lansarea acestei cărţi într-un cadru sărbătoresc, al deschiderii Zilelor bibliotecii, în context european, si chiar într-o sală cu adevarat europeană (Sala Palatului Administrativ din Reşita, 13 noiembrie 2007). Pentru că, pe de o parte, autorul cărţii, pe vremea când era reşiţean, cercetător şi director la ICPHR, a colaborat adesea cu biblioteca judeţeană Caras-Severin. Iar pe de altă parte, un profesionist, cum este dr. ing. Iacob I. Voia, se încadrează în colectivul profesionist, comunicativ, cu realizări notabile, al actualei Biblioteci judeţene „Paul Iorgovici”, condusă de prof. Nicolae Sârbu, un creator darnic si manager capabil.*
Revenind însă la autorul cărţii, destinul Domniei Sale a fost, cum însuşi mărturiseşte, să se ocupe de forţa apei. Apa, sursa vieţii si elementul motrice al roţilor şi al turbinelor, a avut un rol de seamă în istoria omenirii. Curgerea apei a condus la ideea de forţă, energie, dar, în acelaşi timp, a fost un subiect de meditaţie, a modelat gândirea omului. „De la legendara apă vie până la obişnuita apă de ploaie", enunţă autorul în capitolul 1, ea a fost tâlc al existenţei umane. Iar roata de apă, primul motor realizat de om, prin evoluţia ei, „nu s-a ascuns ân istorie, ci a rămas mereu în actualitate". Iată de ce, Iacob I. Voia ne-a propus această interesantă carte. „ca specialist îm turbine hidraulice, bun proiectant şi excelent cercetător. cât şi din pasiune pentru istoria acestora, "- asa cum îl caracterizează, în prefaţă, cel care i-a fost mentor, apoi colaborator, acad. Ioan Anton.
Deloc anacronică pentru epoca noastră super informatizată, „Roata de apă – primul motor" este prezentată, cum se poate lesne observa din subtitlu, de la născocire la invenţie, apoi la tehnologii performante, in fine, până la hidroinformatică şi hidropolitică. Volumul se remarcă, încă de la prima lectură, prin echilibrul cuprinsului, cât şi prin proporţia dintre densitatea informaţiilor, de factură aproape enciclopedică, şi adresabilitate. La care se adaugă, fireşte, acribia comentariilor. Astfel, primele trei capitole (fiecare având subcapitole) "1. Apa ca subiect de cugetare”, "2. Roata de apă – obiect şi subiect de studiu”, „3. Turbina hidraulică de la invenţie şi până în zilele noastre", au o structură temeinică, deschizându-se printr-un enunţ rezumativ al conţinutului, dezvoltat şi bogat ilustrat în continuare, încheiat de o bibliografie riguroasă din literatura română şi cea străină. Capitolul 4 –„Incheiere şi perspectivă"- sintetizează câteva idei principale despre evoluţia roatei de apă, dar şi viitorul acesteia.
Modalitatea de abordare a acestui subiect, fără ca autorul să aibe pretenţia ca fiind unica, este, de altminteri foarte complexă. Deoarece, atât apa cât si roata sunt prezentate în varii domenii existenţiale : „apa ca semn de curăţire şi transformare a omului, dar şi ca mijloc de pedespire – folosit apoi ca putere în folosul oamenilor." Aşa a fost născocită roata de apă, care, de-a lungul veacurilor, „şi-a făcut datoria, măcinând grăunţe, a sfărămat minereuri pentru a se face podoabe celor puternici, a scos apa din mine, a bătut postavul, dar a alimentat şi cazanele de ţuică”… Aşadar, Iacob I. Voia ne ofera o interesantă viziune, care dezvăluie, deseori, date inedite, ori, readuce aminte, în alte cazuri, subiecte ignorate din istoria tehnicii, ca şi din filozofie, literatură, folclor si etnografie. Şi nu doar enunţativ ci, susţinut de multe citate ori versuri pe măsură. Fireşte, un loc aparte îl ocupa prezentarea morilor la români, îndeosebi în Banat (Valea Rudăriei, Caraşova, Giurgiova ş.a)
Nu avem pretenţia sa intrăm in detalii, mai cu seamă, în acelea care ţin de specialitatea autorului. Din fericire, cartea a fost difuzată, aşa cum se cuvine, înainte de lansare, unor colegi şi colaboratori, care au prilejul să-şi exprime părerile. Imi îngădui, doar să mai dezvolt două idei, anunţate anterior:
1. Adresabilitatea cărţii de faţă. Destinat, desigur, în primul specialiştilor hidraulici, volumul, aşa cum, mai ales este conceput, având ilustraţii de bună calitate incluse în text, cu explicaţii amănunţite, devine o lectură plăcută, la îndemâna cititorului neavizat. Deşi abundă în date şi idei, este structurat, aidoma unor moderne fise enciclopedice online, atât de căutate în ritmul alert al zilelor noastre. Cu alte cuvinte, cartea nu rămâne doar în turnul de fildeş al cercetării fundamentale, ci în domeniul cercetării aplicate, atât de reprezentative pentru cariera autorului. Mai mult, printre rânduri, izbutim, chiar să descoperim şi personalitatea sa, Iacob I. Voia fiind un demn bănăţean din "Slacina" natală, acolo unde Nera şi afluentul său, Valea Beiului devin locuri de cugetare despre apa..
2. Astfel, ajungem la cea de doua idee, menţionată în titlul prezentării şi anume profesionalismul fără capăt. În 1984, în cartea sa de reportaje, „Reşiţa dincolo de cuvinte”, cunoscutul jurnalist si scriitor, Vasile Bogdan, scria, în capitolul „Din gândire se întrupează turbinele”, printre altele, că: „Inginerul Voia, nu îmi vorbeste despre sine. Imi spune doar ca metoda de muncă a cercetătorului este îndoiala… Inginerul Voia nu îmi vorbeşte despre sine, deşi ştiu ca tânărul acesta, (adaug că acum este un tânar pensionar, familiarizat cu computerul, aşa cum reiese din „Cuvânt înainte”, are în spate câteva lucrări de prestigiu şi un mare regret înăbuşit sub masca unei jovialităţi antrenante: n-a stiut cind i-au crescut cele două fetite, nu s-a bucurat de vârsta candorii lor”. Iarăşi, adaug că, în prezent, Iacob Voia împreună cu soţia sa, prof. univ. dr. ing, Iulia Voia se bucură de cei patru nepoti! Şi Vasile Bogdan încheia: „Asta numeşte el [Iacob Voia] că şi-a făcut datoria, cu pasiune, până la capăt!”. Aici, îl contrazic pe Vasile Bogdan. Adică, profesionalismul lui Iacob Voia nu s-a sfârşit odată cu încetarea activităţii. Aidoma multor dintre colegii si prietenii dumnealui, autorul continuă să-şi facă datoria de cercetător. Anul acesta a lansat la Reşita cartea „Managementul cunoaşterii” (Editura Sudura, Timisoara, 2006, în data de 23 aprilie 2007, galeria DCCPCN). Menţionăm ca pentru acest volum, autorul a obţinut, recent, Premiul II, acordat de Asociaţia Generală a Inginerilor din România – filiala Timiş, la Concursul Cartea Tehnică 2007.
În prezent, Iacob Voia lucrează, împreună cu profesorul şi scriitorul Doru Ilana, la monografia „Slatina Nera. Însemnări despre sat şi oamenii lui”. Iar alături de semnatara acestor randuri, şi de ing. Rodica Ileana Brebenariu, la coordonarea unui Dicţionar al hidroenergeticienilor – o bază de date elocventă pentru creativitatea tehnică din judeţul nostru, editat in 2008 de DCCPCN Caras-Severin. În fine, dacă autorul va preda cele două volume lansate anul acesta, la enciclopedia online www.banaterra.eu, atunci acestea vor avea circulaţie internaţională, putând fi citite, cum îmi place să spun, din Alaska până în Australia!
Am declarat, atunci la lansarea Managementului Cunoaşterii, dar şi cu alte prilejuri că profesionalismul rămâne dincolo de orice regim politic, el nu are graniţe, discriminare, confesiune religioasă, etc. Completez acum, că profesionalismul nu are nici măcar vârstă. Fiindcă înseamnă, NUMAI cunoaştere şi adevăr. Şi, îndeosebi, renunţare la infatuarea trecătoare. Şi pe deasupra mult, mult har. Al dăruirii de sine şi al unei profunde comunicări.