Belle de Nuit vorbeşte despre viaţă, despre cotidianul pe care încearcă prin diferite mijloace să îl oculteze
Jurnalul reuşeşte întotdeauna să îl atragă pe cititor, pentru că oferă mostre de realitate, prezintă situaţii în care acesta se regăseşte. Viaţa se dezvăluie în deplinătatea paletei ontologice, experienţele se succed cu repeziciune, aţâţându-l pe cititor, care se implică, face legături, încearcă să descopere similitudini între viaţa lui şi carte. Belle de Nuit, chiar dacă se ascunde în spatele unui pseudonim, chiar dacă refuză să ofere nume reale şi acoperă totul cu un văl senzual, îşi povesteşte viaţa, iar întâmplările sunt veridice, conving.
Sexualitatea este pentru majoritatea oamenilor un subiect tabu. În ciuda exploziei erotismului, indivizii rămân reticenţi atunci când vine vorba de propriile fantezii. De foarte puţine ori avem curajul să ne recunoaştem dorinţele cele mai ascunse şi să încercăm să le înţelegem. În “Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureştene”, aceste dorinţe sunt asumate, explicate, de multe ori chiar exacerbate. Este un itinerar al plăcerii carnale, o viziune pur materialistă, lipsită de snobism: “Când, în cele din urmă, am lăsat-o mai moale cu ceaiurile nesfârşite la Cărtureşti şi proiecţiile de film de la Institutul Francez, trecând de la sporturile minţii la atletismul sexual, banii ăştia mi s-au părut o glumă proastă. Am renunţat la Patapievici şi Liiceanu în favoarea lui Dolce şi Gabanna, nişte intelectuali la fel de fini, dar, parcă, nu chiar aşa de snobi.”
Cartea este scrisă într-un stil lejer. Vocabularul este specific arhetipului social bucureştean. Apar obsesiile tinerelor generaţii, apare elementul citadin care sufocă, apare tumultul care astăzi ne determină sui generis existenţa. Belle de Nuit vorbeşte despre viaţă, despre cotidianul pe care încearcă prin diferite mijloace să îl oculteze. Sensurile ascunse apar însă firesc, nimic nu este forţat. Nu există elemente de preţiozitate, stilul este natural. Autorul nu încearcă să se joace cu expresiile, nu mizează pe textualizare, ci încearcă să ofere idei. Miza romanului nu este construcţia, ci mesajul. Belle de Nuit vrea să ofere o altă variantă, vrea să ridice vălul pudibond care distorsionează percepţia sexualităţii şi să îi facă pe oameni să înţeleagă că plăcerea nu trebuie niciodată refuzată. Doar afundându-te în abisurile fiinţei tale îţi vei regăsi cu adevărat umanitatea.
Personaj central al cărţii, autorul narator Belle de Nuit oferă o viziune ideatică compactă. Nu există derapaje, nu există repoziţionări ideologice masive. Patetismul este refuzat, preferându-i-se cinismul existenţial specific capitalismului. Nu avem de ce să ne temem de propriul corp, nu avem de ce să ne demonizăm dorinţele. Totul este firesc, suntem liberi să acţionăm, putem alege să urmăm drumul nostru, fără să ţinem cont de părerea celorlalţi. Până la urmă, nu se poate întâmpla nimic mai rău decât moartea: “Dacă nu ies la aer curat, mă tâmpesc de tot! Mâine voi începe să ies din casă, nu-mi pasă ce şi cât risc. O voi face, indiferent ce mi se va întâmpla. Între a mă aliena progresiv şi a mă plimba de năucă pe străzile pline de mâzgă, dar mirosind a forfotă umană, aleg neîndoios a doua variantă. Fie ce-o fi!”
Cartea este înţesată de pasaje descriptive rafinate, care insistă pe erotism, de multe ori depăşind limitele şi oferind adevărate regale sexuale. Cititorul este purtat printr-un labirint pe care este nevoit să îl accepte. Limbajul este natural, fluent, iar cuvintele licenţioase nu fac decât să îl condimenteze plăcut, să sublinieze anumite trăiri. Belle de Nuit nu încearcă să se ascundă, nu încearcă să se amăgească. Sexualitatea este până la urmă fundamentul umanităţii iar a o ignora înseamnă a îţi nega însăşi fiinţa. Nu ai de ce să fugi, nu trebuie să fii de acord cu principiile care stau la baza filosofiei carnale, însă te poţi delecta cu imaginile care se succed cu repeziciune, adesea brutal, dar care îţi arată o faţă ascunsă, ademenitoare, a realităţii…
Stârnind controverse, Belle de Nuit se încăpăţânează să îşi păstreze identitatea secretă. Iar textul în sine oferă prea puţine indicii. Elementele emţionale sunt construite cu migală, însă pe alocuri apar exagerări, neconcordanţe. Cu toate acestea, ritmul nu este afectat, iar faptele apar veridice. Diversele trimiteri aduc acţiunea în prezent, o contextualizează, nereuşind totuşi să răpească misterul. Cititorul este sedus de naturaleţea expunerii, vrea să afle mai mult, vrea să meargă mai departe. Cartea reuşeşte să nu fie îndeajuns de explicită pentru a plictisi, iar episoadele omise nu fac decât să mărească tensiunea, întreg textul gravitând în jurul sexualităţii ca punct central al fiinţei umane. Schimbările decorului, elementele exotice, pasajele memoriale, toate transformă cartea într-o veritabilă saga modernă, un veritabil ritual de iniţiere: “Am considerat că, explorând lumea sexului, nu mi-o trag pur şi simplu, ci mă educ.”
Numeroasele simboluri sexuale regăsite în roman scot în evidenţă obsesia carnală. Oamenii îşi reprimă dorinţele, care se acumulează şi duc în cele din urmă la o răbufnire prost direcţionată. Belle de Nuit ne îndeamnă să nu ne refuzăm niciodată plăcerea, să învăţăm să intregrăm sexualitatea în viaţa noastră, să învăţăm să privim fără prejudecăţi. Numai noi avem de câştigat: “Tocmai am venit de la o masă îmbelşugată: dacă aş avea cu cine, mi-aş pune-o imediat, şi încă de mai multe ori! Ar fi desertul – plăcinta cu brânză cu greu poate fi numită aşa, mie mi s-a părut un fel de mâncare în sine. Aş şterge câteva dintre aceste comandamente, adăugând doar ceea ce zicea Yeats (încă un reflex de seminaristă tocilară, care vrea să demonstreze că nu a făcut Filologia degeaba): “Tragedia sexului este perpetua virginitate a sufletului”!”
Perspectiva narativă este incitantă, pentru că absolutizează subiectivitatea. Vedem lumea prin ochii celei ce povesteşte, regăsim întreaga paletă fiinţativă transpusă într-un microunivers. Jurnalul oferă alternative, tinde adesea să idealizeze, cosmetizează realitatea. Poate de aceea el fascinează, poate de aceea el atrage. Avem nevoie de idealizare, avem nevoie de fantezie. Există exagerări, există prejudecăţi chiar şi în cazul lui Belle de Nuit, însă ele par fireşti, nu deranjează.
“Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureştene” abordează viaţa din perspectiva căutătorului de plăcere. Existenţa noastră este prea scurtă, nu trebuie să ne împiedicăm ne maxime, de teorii sterile. Să trăim fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima, să învăţăm să ne bucurăm de fiecare senzaţie pe care fiinţa noastră o poate experimenta. Belle de Nuit ne invită să pătrundem în lumea ei. Nu trebuie să ne temem, această lume există deja în fiecare dintre noi…
Bibliografie Belle de Nuit – Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureştene – Trei – 2007