La cias dă sărbătoare tăt omu’ tria’ şi să bucure. C-aşe îi în viaţă: lucră omu’ ce lucră, da’ tria’ şi mai şi...
Tăt ce faci în viaţă tria’ şi faci cu cap, aghică tria’ şi fii sămălit în tăchie.
Sară dă iarnă. Păstă satu’ amorţît dă frig s-o aşchiernut linişchia. Ici, coalia, cît-on cînie să sfăghieşchie-n ogriadă cu tarchie arici.
Dă cînd îi lumia, muncile grele n-or avut răsplata meritată. Şi cînd zîc asta, mă gînghiesc la ciia ce ş-or cîşchigat pita...
Albu’ fără niegru, n-are nici on rost. Puchiernicu’ fără sclab, nu poachie iexista. Bun fără rău, n-am auzît şi fie. Zîuă fără...
Dă cînd îi lumia lume, omu’ n-o putut trăi sîngur. Dîrt-aceia i s-o dat într-ajutor muieria, ca şi-i fie mai uşor.
Omu’ dă cum începe şi preciapă, să mniră şi-şi punie întrebări (asta să-ntîmplă înenchie d-a-ncepe a vorbi), da’ mai cu samă întreabă...
Mîncare şi băutură. Am puchia trăi fară aşchia? Nicidăcum!
Naşchiere şi moarchie – doauă grozăvii. Şi-ntră iele on duleu – viaţa, la unii mai lung, la alţîî mai scurt. No, la...
Şi dacă-ncepurăm şi vorbim dă bucurii, m-aduc aminchie cu drag, cît nie bucuram cînd ieram mici că nie aduceu a noşchi la...
Ultimele comentarii