Romania turistica vazuta de americani

Recent a apărut, la Washington, în versiunile engleză şi românească, în prestigioasa colecţie „National Geografic – Traveler”, ghidul turistic pentru România, redactat de Caroline Juler şi ilustrat de Steve Weinberg…

Lectura atentă a celor 271 pagini şi analiza semnificaţiei celor 372 imagini color prilejuiesc oricărui turist interesat să viziteze România, o cunoaştere selectivă, pe traseul geografic care debutează în Bucureşti şi traversează, succesiv, Muntenia, Oltenia, Transilvania, Banatul şi Crişana, Maramureşul, Moldova şi Dobrogea, a celor mai reprezentative valori, naturale şi culturale ale României.

Coperta principală a publicaţiei prezintă obiectivele considerate de autori simbolice şi reprezentative pentru România: ca regiune -Transilvania, ca monumente – mănăstirile pictate, şi ca situri – Satele tradiţionale, urmate de Podgoriile şi Staţiunile (balneare), ca instituţii de patrimoniu – Muzeele etnografice , iar ca modalitate de vizită – călătoria cu maşina.

Coperta care include volumul mai adaugă o categorie de valori considerate, evident, ca interesantă: bisericile fortificate săseşti din Ardeal.

Ca ilustraţie, pe coperta principală sunt alese, evident, la o nouă triere: tradiţiile  (jocurile populare), mănăstirile pictate şi Bucegii, iar la poalele lor, cetatea fortificată a Râşnovului.

Sintetizând aceste date, devine evidentă preocuparea autorilor de a prezenta România, prin prisma unui singur criteriu, atoatecuprinzător şi elocvent: PATRIMONIUL.

Cuantificând numărul ilustraţiilor pe structura întreg sistemului patrimonial naţional, am ordonat după numărul descrescător al imaginilor, tipurile de valori patrimoniale, prezentate în acest ghid turistic: patrimoniul istoric (78 situri şi 41 monumente istorice), patrimoniul etnografic (31 – obiective muzeale şi 34 – material etnografic), patrimoniul natural (50), cel ecleziastic (31), imaterial urban şi instituţional (29), patrimoniul artistic (30), cel ilustrând viaţa socială şi economică (23), arta culinară (4), fauna (3) şi cultura scrisă (2). Apoi, am comparat modul (conţinutul ideatic, extensia şi calitatea ilustraţiei) de descriere şi ilustrare a principalelor muzee din România (am selectat cca 20 de muzee din categoria celor de importantă naţională şi judeţeană) rezultând câteva concluzii extrem de semnificative.

Am reţinut, cu emoţie, că doar două muzee se bucură de cea mai mare apreciere din partea celor ce şi-au asumat răspunderea de a ghida pe turiştii americani (şi nu numai) prin „Româniile” tradiţională, cea contemporană, cea istorică, religioasă, artistică şi etnografică. În ordinea suprafeţelor, numărului şi mărimii imaginilor reprezentative, acestea sunt: Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „Astra” (din Sibiu) şi Muzeul Ţăranului Român (din Bucureşti).

Primul este prezentat pe 2 pagini, cu două mari fotografii, în culori, una pentru patrimoniul de arhitectură populară şi cea de a doua, ilustrând monumentele de tehnică populară (foto). Al doilea muzeu acoperă 1,5 pagini, având o singură imagine din expoziţia de bază, cea de a doua prezentând pe clasicii marxist-leninismului (Marx, Engel şi Lenin) expuşi într-o sală dedicată evocării comunismului.

Toate celelalte muzee din ţară, chiar şi cele clasate în categoria instituţiilor de rang naţional: Muzeele Naţionale de Istorie şi Artă din Bucureşti, cele regale din Bran şi Peleş, Muzeul Satului din Bucureşti, Muzeul Brukenthal din Sibiu, Muzeele din Palatul Culturii – Iaşi, din Oradea şi Timişoara, din Baia Mare şi Sighetul Maramureşului, nu depăşesc câteva rânduri pe jumătatea colii tipărite şi, de regulă, nu au nici măcar o singură imagine (cu excepţia Palatului Culturii din Iaşi).
Să fie, oare, acest exerciţiu de imagine ceva aleatoriu? Nicidecum!

Oricum ai încerca să interpretezi lucrurile, dintr-o perspectivă subiectivă, o concluzie se desprinde categoric, „prin forţa lucrurilor”: din perspectiva autorilor, printr-o comparaţie a valorilor în plan universal (singurul criteriu care conduce la o etalonare obiectivă a entităţilor comparate din Europa sau din întreaga lume), acestea sunt valorile de excelenţă ale unui patrimoniu pe care ghidul turistic se străduieşte să le ilustreze, să le prezinte şi mai ales să le recomande, precumpănind asupra celorlalte. Alese în mod riguros ele exprimă capacităţi culturale de excelenţă ale poporului nostru.

Cât priveşte muzeele, s-a preferat drept criteriu, valoarea de ansamblu a instituţiilor de patrimoniu: valoare patrimonială, valoarea proiectului expoziţional valoarea organizării şi prezentării expoziţionale, valoarea serviciilor şi nu în ultimul rând, capacitatea de a oferi turiştilor, deopotrivă, satisfacţia intelectuală şi estetică, informaţională şi recreativă, un ghidaj impecabil, galerii pentru suveniruri de mare calitate şi, de la caz la caz, servicii speciale: plimbări cu trăsurile şi lotcile (pe lac), spectacole folclorice, slujbe religioase (chiar şi cununii) la bisericile sfinţite din muzeu, proiecţii de filme documentare, publicaţii ale muzeului de calitate şi în limbi de largă circulaţie internaţională, ş.a.

Ce ne surprinde după o asemenea „călătorie” prin România, oferită de Ghidul turistic american? Faptul că percepţia şi prin urmare, atitudinea autorităţilor centrale şi locale, care diriguiesc destinele şi asigură „nutriţia” instituţiilor amintite, ca şi reprezentarea lor în plan universal, sunt exact „pe dos” faţă de evaluările lui „National Geografic Traveler”.

Ce speranţe nutrim, după o asemenea experienţă? Să intrăm şi noi, într-o bună zi, în NORMALITATE!

Prof.dr.Corneliu Bucur