Ciprian Porumbescu (1853-1883)

Visează cu ochii deschişi, calitate destul de rar întâlnită şi compune privind cum ceilalţi copii se joacă…

Câţi dintre noi îşi mai amintesc în România zilelor noastre de marele compozitor Ciprian Porumbescu? Compozitor care ne-a dus faima în lume şi ne-a făcut să fim mândri că suntem români. Oare de ce îi uităm pe cei care ne-au scos din (in)cultura noastră? Pe cei care ne-au reprezentat în marile oraşe ale lumii cu atât de mare fast?

Câţi dintre dumneavostră au vizitat măcar odată casa memorială a marelui compozitor? Câţi i-au ascultat opera care sună atât de lin, atât de plăcut? Probabil că mulţi dintre cei trecuţi de jumătatea vieţii îşi aduc aminte de această valoare a culturii noastre. Ciprian Porumbescu este unul dintre cei mulţi care ne fac cinste, doar că noi nu îi ţinem în inimile noastre, lăsându-i să plutească în nefericirea lor în lumea de dincolo.

De curând am vizitat casa memorială a marelui compozitor, fiind marcată încă din copilărie de filmul ce-i purta numele. Premiera acestui film a avut loc în România în 1972. A fost regizat de Gheorghe Vitanidis iar în rolurile principale au jucat Sebastian Papaianii şi Vlad Rădescu. Filmul reprezintă drama unui geniu, viaţa acestuia fiind urmărită etapă cu etapă. Cel mai mult impresionează faptul cum un copil aparent normal simte muzica în sânge. Visează cu ochii deschişi, calitate destul de rar întâlnită şi compune privind cum ceilalţi copii se joacă.

Ciprian Porumbescu a fost fiul preotului ortodox Iraclie Porumbescu. Născut Iraclie Golembiowski, acesta îşi schimbă numele de familie în Porumbescu, cu doi ani înainte de moartea lui Ciprian, atunci când ajunge stareţ al Mănăstirii Putna.

Ciprian Porumbescu şi-a început studiile la Suceava şi Cernăuţi, continuând la Konserbatorium für Musik und darstellende Kunst în Bruncker şi Franz Krenn, cu Anton Bruckner şi Franz Krenn. Intre 1873 şi 1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuţi.

Ciprian Porumbescu a fost unul dintre cei mai faimoşi compozitori din vremea sa. Printre cele mai populare lucrări ale sale sunt: „Balada pentru vioară şi orchestră” op.29, opereta „Crai nou” pusă în scenă pentru prima dată în sala festivă a Gimnaziului Românesc din Braşov, unde pentru scurtă vreme a fost profesor de muzică.

A compus muzica pentru imnul albanez, acesta fiind în România un celebru câtec patriotic numit „ Pe-al nostru steag e scris Unire”. De asemenea a scris şi melodia fostului imn „Trei culori”. A fost arestat pentru activitatea sa politică, iar în timpul detenţiei şi-a scris cele mai bune piese.

A murit la 29 de ani în Stupca, acum acest sat fiind numit în onoarea sa „Ciprian Porumbescu”.

Pentru cei care nu au ascultat nici măcar o capodoperă a marelui compozitor îl recomand cu căldură, iar pentru cei ce încă nu au văzut filmul le spun că acesta reprezintă nu numai o lecţie de istoria, dar şi o lecţie de viaţă.

Pentru mai multe informaţii puteţi accesa adresa: 

http://www.muzeulmuresenilor.ro/ciprian_porumbescu.htm