Intre Fictiune si Literatura este o diferenta colosala…

Domnule Ovidu Bufnilă, v-am invitat la această discuţie pentru a afla părerea dumneavoastră despre literatura secolului XXI, dar şi pentru a afla ce imagine trebuie să adopte un scriitor ce se alfă la începutul evoluţiei.

1.    Din câte ştiu romanele dumneavoastră apar mai des peste graniţă decât în ţară. De ce?

Ficţiunile mele circulă peste tot prin lume pentru că sunt curioase şi libere de orice constrângere, sunt înamorate de călătorii şi aventuri virtuale din Rusia în Australia, din USA şi Marea Britanie în Brazilia, din Italia în Danemarca şi aşa mai departe. Ficţiunile şi nu romanele. Între Ficţiune şi Literatura este o diferenţă colosală. Eu sunt interesat de ficţiune şi nu de literatură. Ficţiunile sunt nişte Obiecte Ficţionale interesante şi  miraculoase care, în cazul meu, cu puţin noroc, se armonizează cu celelalte ficţiuni ale lumii care se aventurează şi ele în alte spaţii vălurite şi văluritoare decât cel românesc.

2.    Care a fost debutul dumneavoastră şi ce impact a avut asupra publicului?

Bufnilă e un neîncetat debutant vălurit, debutez cu fiecare nouă ficţiune care porneşte hai hui în lume. Este extraordinar să te vălureşti tot timpul, să nu fii sclavul unei succesiuni. Iubesc aceasta ipostaza de veşnic începător. Sincer, sunt convins că Universul e construit altfel decât îl percepem aşa că chestiunea începutului e ceva mai complexă şi ţine în cele din urmă de Ipostazele Ficţionale în care se află toate Obiectele oricare ar fi ele, fiinţe sau ficţiuni matematice, evenimentele, procesele, relaţiile.

3.    Unde a ajuns literatura SF în prezent? Mai prezintă interes pentru public? Autorii români mai prezintă interes pentru concetăţenii lor?

Literatura SF nu trebuie să ajungă nicăieri pentru că Universul pare vălurit şi atunci mişcarea, fie ea şi a literaturilor de tot felul e de fapt Ipostaza Văluritoare a unor, repet, Obiecte Ficţionale care pot fi procesele, relaţiile, evenimentele. Dar, ca să fim mai aproape de ceea ce numim cu destulă gomoşenie Realitate, literatura SF a momentului e surprinzătoare, fermecătoare şi terbilă pentru că noua generaţie de scriitori SF din România şi din lume este insurgentă, eliberată de schematisme, inventivă şi pe deplin talentată şi miraculoasă.

4.    Numele, Ovidu Bufnilă, este asociat adesea cu literatura SF, atât în ţară cât şi în străinătate. Care public vă este mai fidel: cel de afară sau cel din ţară?

Orice cititor trebuie să fie fidel propriilor sale principii, valori, visuri. Dacă ficţiunile bufniliene au şansa de a fi luate în seamă cumva, atunci publicul lor trebuie să fie vălurit, nenumit, fără frontiere. În asta e un risc dar şi un deliciu al scriitorului care trebuie să se elibereze de tirania unei relaţii euclidiene cu publicul său nenumit. Publicul vălurit şi văluritor pare mai degrabă a fi o Ipostază decât un sumă de fiinţe încântătoare sau tragice. Ipostază fiind, publicul vălurit şi văluritor are alte date, alte coordonate, e mai degrabă miracol decât judecător. Asta îmi doresc pentru ficţiunile mele imperfecte, un Public Miraculos, Enigmatic, Nenumit, Indefinit, Fermecător şi, pe deplin liber în actele sale de navigaţie, asumate ca risc fie pe vreme rea sau ca încântare pe o vreme cu soare şi cu valuri molatece şi sclipitoare.

5.    Cât de mult contează imaginea autorului? Dar imaginea produsului?

Marketingul e un animal fabulos cu care e frumos să te joci de-a v-aţi ascunselea atâta vreme cât eşti convins că eşti gata gata să devii industrie ficţională drapata cu tot tacâmul sau arsenalul după cum opera ta e fie de îngurgitat, fie de folosit în războaie imagologice subtile, crâncene şi indefinit văluritoare. Din acest punct de vede imaginea e importantă şi trebuie construită de profesionişti şi apoi lăsată magicienilor imaginii pentru a-i da o patină necesară, fermecătoare, miraculoasă.

6.    Aşa cum bine ştim, din păcate, literatura este mai vândută afară decât în ţară. Ca specialist în imagine, credeţi că, o altă „faţă” a literaturii noastre, ar pătrunde mai uşor în inima publicului din România?

Publicul Cititor Român din toate timpurile e o Enciclopedie Miraculoasă greu şi riscant de inventariat. Publicul Cititor Român din toate timpurile e o Ipostază, o Trăire Magică. El devine din când în când obiect sau subiect de analiză literară, sociologică, metafizică. Din acest motiv, răspunsul la această întrebare se află pe de o parte în statistici, în istorii, în documente de stare civilă, în actele de marketing, în mondenitatea literaturii române şi în multe alte locaţii imagologice stranii sau miraculoase. Voi risca însă şi voi spune că nu numai scriitorii şi editurile sau publicul trebuie să rişte în Era Complexităţii dar chiar şi ficţiunile care, cu siguranţă, deja au învăţat jocul pervers al complexităţii într-o eră în care se văluresc modele, stilurile, curentele, vintage fiind poate unul dintre cele mai tulburătoare exemple.

7.    Ce sfat le-aţi da editorilor sau scriitorilor cu privire la imaginea produsului ce îl pun în vânzare?

Bufnilă nu este nici pe departe un guru sfătuitor ci mai degrabă un războinic. Şi pentru că am o metafizică a riscului, asumată, voi spune doar că sunt convins că orice scriitor războinic ştie că este un timp vălurit şi văluritor al purtării armelor şi , aidoma, un la fel de vălurit şi văluritor timp al negocierilor şi vânzării. Dacă voi spune că vindem iluzii o să mă bată lumea cu pietre dar asta nu ar fi nicidecum un defect sau o silnicie a bufnilului ci o ştire nemaipomenită şi, sper eu, demnă de prima pagină a tuturor gazetelor bănuite sau nebănuite, fictive sau non-fictive, oficiale sau neoficiale, scandaloase sau scandalizante şi aşa mai departe.

8.    Cum se împacă consilierul de imagine, Ovidiu Bufnilă, cu scriitorul?

Nu este nici o deosebire între ipostaze, bufnilul fiind el însuşi cumva un ipostaziat al unui gând, sau al unui vis sau cine ştie al unei deşertăciuni a cuiva pe care încă nu l-am găsit, nu l-am descoperit, nu l-am aflat.

9.    Literatura secolului XXI a rămas la fel, din punct de vedere calitativ, faţă de literatura secolelor trecute?

Literatura este una singură în Lumea Visului Omenesc, vălurit şi văluritor. Ea are nenumărate şi mirifice ipostaze construite în chip magic fără a fi vreodată sub tirania Numărului. Singura Tiranie e a milioanelor de cititor văluriţi şi văluritori care ei înşişi sunt Înţelesul a ceea ce înţelegem noi prin termenul de literatură.

10.    Ştiu că autorul, Ovidiu Bufnilă, nu se dă înlături de la nimic. Sunteţi un luptător şi vă susţineţi ideile indiferent dacă ceilalţi sunt sau nu de acord cu ele. Tocmai de aceea cred că  sunteţi cel mai în măsură pentru a le da un sfat celor ce încep acest drum.

Uuups! Sunt nevoit să vă dezamăgesc poate numai în dauna mea. Dar o voi face. Dacă nu aş scormoni în cele din urmă după un acord cu lumea poate că ipostaza de luptător ar deveni complet ridiculă şi inutilă. Jocul Aparenţelor e fie meşteşug, fie artă. Eu aş vrea să primesc adeseori câte un semn de bunăvoinţă de la ceilalţi navigatori ai ficţiunii fie ea militară, oficială, culturală, matematică sau astrologică. Bufnilă are adeseori nevoie de o îndreptare. Dar dacă e să am această unică şansă de a construi o îndreptare prin bunăvoinţă dumneavoastră, Oana, atunci voi risca spunând că încrederea în tine însuţi poate fi un timonier de nădejde.

11.    În final v-aş ruga să îmi răspundeţi la o întrebare pe care aţi fi dorit să v-o pun, şi nu se alfă aici.

Dragă Oana Stoica-Mujea deja m-aţi răsfăţat cu o infinitate de întrebări şi mă întreb dacă nu cumva meritam doar o întrebare banală, simplă, nepretenţioasă dar îndeajuns pentru un veşnic vălurit şi vălurit debutant al ficţiunii.