Vinul frăgezeşte mintea,
e lumina dintr-o viaţă de strugure.
El tămăduieşte carnea amară,
aduce lărgime înălţimii sufletului.
(Întâi vin băieţi în iţari de arat
şi cămeşi asudate de sete,
răstoarnă târne cu ciorchini
până în buza hârdăului.
Apoi fete îşi sumet fotele
muncite-n grădină şi cuhnie,
calcă-n picioarele goale munca flăcăilor,
cântă.)
Eu vin de la ţară beau
din cană înflorată de mesteacăn
lucrat în sfredel şi brişcă,
vin răcorit sub umbra fântânii.
În el adulmec pofta
înlănţuirii din hora duminicilor
pe tăpşan, după spovedanie,
sărbătoarea trupurilor
rumenite până ieri la arşiţa zloatei,
curăţenia împăcată a traiului.
Cuvine-se dar gând bun
în crugul toamnei:
credincios prieten şi rudă,
cu tine în sănătatea ta închin.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.