Zadarnic încercaţi voi, tăietorilor de arburi,
copacii mei din curte sunt plămădiţi de zei…
N-au reuştit să-i plece nici coarnele de tauri,
nici timpul care-şi sfarmă măselele în ei.
Priviţi aceste tigve şi fălci de dinozauri,
desprinse parcă din Guernica lui Picasso…
Cu toată bogăţia lor de colţi şi avataruri
sfârşiră pân’ la urmă-n al morţii bolero…
Zadarnic încercaţi voi, tăietorilor de arburi,
copaci mei din curte, oricât aţi vrea, nu pier…
Deasupra lor răsună tainic cântecul de grauri,
în scorburi albinuţele strâng ambrozia-n faguri,
şi-n trunchiuri seva urcă gâlgâind spre cer…
Ah, Doamne, câte trepte, tot atâtea praguri:
Viaţa-i ca o pâine caldă din care iese aburi…
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.