Din toate câte le simt,
durerea este cea căre mă strică;
fie că-mi apasă cu pietre pe suflet,
fie că-mi smulge din trup bucăţi.
Bucuria e doar o întâmplare
ca să mă întâmpine copacii,
florile, fluturii, ierburile şi restul.
Te simţi ca o pasăre fără aripi
cu zborul în gânduri,
dincolo de mări, munţi şi cer,
dincolo de posibilităţi
Rănile sângerânde ori închise
ademenesc moartea câte puţin,
umbrele fug după tine singure,
sufletul îţi dă în foc ca laptele,
drumurile devin bolovănoase,
mai scurte decât vrei.
Acum te inchizi în cercul înalt
ca într-o casă fără ferestre
de unde fuge timpul bezmetic.