Cum vrei să ieşi în afară liber,
intri în temniţa orbilor;
nu poţi găsi nimic plauzibil,
toţi te încurajază, te ridică în scări,
dar calul a plecat.
Ţi se spulberă zăpada în faţă, înoţi prin ea,
îţi găseşti picioarele mergând undeva,
unde? Nu ştii unde.
Dinspre trecut te lovesc remuşcările,
un pui de dojană îţi creşte în suflet
faci aripi odată cu el, vrei să zbori,
ai în faţă prăpastia.
O priveşti lung, îţi simţi braţele moi
cad pur şi simplu pe jos,
eşti sigur că te-ar părăsi
pentru femeia din hău.
Îţi acoperi cu ele ochii,
te-ntorci invers,
mergi înapoi
cât un rac
aruncat în apă clocotită.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.