ochii ei vioi
îmi prind sub pleoape iernile
îngheţate în priviri fulger
serile mă urmăresc
din copilărie
să-şi culce cerul în braţe
şi să visez
cu porniri de lup
dezvelesc întunericul cum
stă sub straturi de teamă
cu un fior prelung
şi-l însoţeşte noaptea
pe semne am aţipit prea devreme
somnul nu l-ai binecuvântat Doamne
iartă-mă am uitat să mă rog
promit acum
dacă mă va iubi viaţa
voi mângâia dimineţile
florile şi anotimpurile
cu o inimă de copil