Unii oameni ne ating cu sufletul lor.Ne arată ca iubirea e mai importantă decât tăcerea ,decât nepasarea şi atunci totul capată semnificaţii profunde.
Sunt inimi care rămân mai departe să vegheze neputinţa şi dezamăgirea în cercul larg al umanităţii.
Am cunoscut oameni obişnuiţi,alţi oameni,oameni care au rămas în anonimat ,oameni despre care mi-am amintit mereu cu drag şi speranţă.
Suntem diferiţi prin puterea de a dărui,de a ierta ,de a înfăptui ceva măreţ.
Trecerea lor pe pămant e un fâlfâit prelung,o zbatere,un sacrificiu,un simbol al nemuririi.Să faci ceva să dureze prin implicarea ta ,e cheia spre desăvârşit.
Unii oameni rămân în umbra indiferenţei pentru că au ales neimplicarea.
.
Prefer pe cei care nu vorbesc despre ei prea mult. Prefer modestia ,cumpătarea şi sacrificiul.
Un om este o catedrală,un cântec,o tămăduire.
Strălucirea interioară o au cei care au trecut prin nesfârşite limitări ,prin suferinţe ,prin renunţări .cei care ştiu că iubirea nu e o promisune ci o sublimă dăruire.
Am cunoscut oameni care au ramas în amintirea mea prin implicare şi onestitate.
Îmi amintesc de cei care au căzut la datorie şi au dobândit nemurire,cei care au apărat ţara şi un popor.
Din păcate vorbim atât de mult de aroganţă ,de cei care etalează cu lipsă de discernământ fala şi bogăţia .
Ei au devenit modele pentru o generaţie tănară.Au devenit un reper valoric.
Îmi amintesc de toţi cei care au salvat suflete din incendii devastatoare,chiar daca nu i-am privit niciodata.Nu au ezitat nici o clipă.Le-a păsat.
Privesc în jur şi văd o lume , văd suflete care speră ,care au înţeles că viaţa nu poate fi decât o luptă cu timpul cu valorile supreme ale omenirii.
Oameni pentru care au contat alţi oameni.Oameni care au trecut dincolo de imposibil.