dimineaţa m-am trezit
cu un ochi de şoarece şi unul de bufniţă
se fugăreau neîncetat pe un câmp neted
printre munţi de sentimente măcinate
călcându-mi peste umbră
rătăceam pe o şosea prea dreaptă
ţineam în palmă o busolă dezacordată
măsurând bătaia palpitând a inimii
oglinzile retrovizoare se aburiseră
roţile striveau fluturii ruginii întârziaţi
scârţâind sub frâne
strânse de vânturi
între aceleaşi puncte cardinale
răndunelele obosite se opresc pe giruete
prădătorul şi victima abandonează goana
şoarecele roade ochiul bufniţei împăiate
seminţele sterpe intră în pământ
am iubit prea mult copacii
până când am înţeles să uit
cum ei îşi pierd frunzele an de an
număr ciupercile apărute pe trunchiuri
oftez prin tălpile pantofilor de lac
în păr îmi cresc pânze de păianjen
primele brume se agaţă ca degetele crispate
de nou născut
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.