LIEDUL METAMORFOZELOR
ar fi fost bine să plouă-ntreaga noapte
să mă înec în florile de rod:
aşa – doar voi privi de pe înaltul pod
cum faclele se sting – discret – în şoapte
cumplitul lied mă urmăreşte-n stele
orbesc privind la şarpele uitării:
de-atâtea-ncolăciri se rup ostroave
oprindu-l pe Ulysse-n gura mării
e cântul bolii zborului de flutur
e cântecul seminţei prinsă-n brazdă:
din fâlfâiri – târâş fără de gazdă
din moartea zânei – florile se scutur…
…mareea morţii unduie-n coroane:
răsare luna – cap punând la zvoane
***
CÂNTÂND ÎN VIE
licăre şi flacăre – în ploile nopţii
flecăreli de trubaduri – îngeri din adopţii!
latră câini în subpământ – huhuie comori
e un timp ca să trăieşti – zorii-s ca să mori…
nu veniţi cu nunţi prin munţi – călăreţi de spaimă
vi-l ştiu tropotul saşiu şi a voastră faimă:
mai bine scăldaţi în vin miezul cel de noapte
să plutească-n el – cu lin – stele tot mai coapte
şi un greierel din vii pună-n strună visul
s-o convingă pe „cumătra” – prima oară-n ere
că nu-i asudat de munci – ELCRIN – paradisul
şi că lenea din lumini dă oricui putere!
…tresării din cântu-mi beat – un butuc cu coarde:
Hrist se ghemuie-mi în pălmi – ori piron mă arde?
***
ARHANGHELUL DIN STUPCA
lui Ciprian Porumbescu
tragi cu arcuşul peste aştri – -nduioşat
vioara munţilor vibrează – -n mii de brazi
de-atâta patimă şi suferinţi de dor
se-aprind şi ard biserici – TRICOLOR!
vremea-a-nşirat pe struna-i zvârcolită
sufletul românimii-ngenunchiate
Hrist leapădă lacrimă nezbicită
învie-n sori coroanele-astrucate…
arhanghelul din Stupca aiurează
miezuri de noapte se descântă-amiază
iar zânele din flori îşi scutur roua
şi-a cântec se deschide-o lume – Noua!
…e-atâta jefuire – de sfânt şi de frumos
încât toţi îngerii s-au prins în horă – jos!
***
C.V. DE CIOBAN AL CERULUI
sunt cioban şi urmaş de
ciobani – de cei cu ghioaga vârtoasă – iar nu
agricultor – cu pământul până la
buric – cântărindu-i anotimpurile
răsturnării – dării peste
cap – precum
Arhimede
turme – coloşi de piatră – port
răstignit în bocetul hărţii
lumii de dincolo – pe toţi îi port – în armoniile
harfei mele – ascunse în
straiţa mea – luând între
trei degete şi semănând – din ea – pe drum (precum un
copil sărman – care nu se vrea rătăcit – ci de zei aflat – şi
cu iscusinţă de
fulger şi pace – mascat) – sămânţă de bun şi străbun – de moş şi
strămoş:
întunericul cald al
rugăciunilor către Zalmoxe – şi stelele fierbinţi ale
revelaţiei piscului
pe unde trec turmele – se fac
lumini de răni şi râuri – şi
muşcătoare precum Lupii Sacri – discursuri de
cascade: am venit – aici la
voi – să v-aduc – în fiece zi – Crăciunul şi
Paştele – sămânţa
învăluită în nunţile cerului de ne-nduplecată
piatră – şi
sămânţa greţos putrezită – dar
falnic trezită – în
Noua Poartă de
Arbore – Primenită Veşnic
Axă a Lumii
…noi – cântăreţii de soi – cântăreţii de
nor – de vultur – de
soare şi lună – de
regină nebună – vis de
mătrăgună – pe Răstignirea Viorii ne
plecăm – unduind – pletele – precum – pe Crucea din Priveghiul Muntelui – se pleacă şi curg (cu urechea trăgând
pururi – înspre misterele
Firii-Ngropate – Ascunse) – se pleacă şi curg – se pleacă şi curg – …curg Sfintele
Apele…Pururi
Înviatele
…şi – colindând într-un ropot de
Cânt – Drumul
Focului – vestim
princiari: noi nu cerşim decât
de la El – vorbele – dar
în mijlocul vorbelor – măseaua timpului se
sfărâmă – cu pocnet sec – de
vrajă destrămată…
…şi – printre buzele hăului beznei – îşi taie
cu foşnet de mătase – Cale de Foc (spre limpezirea Sufletului
Lumii – dar şi spre
luminarea ori lămurirea popoarelor – oprite – lovite
cu sete – tocmai în
gura de rai) – tăişul de oglindă al
Spadei Adevărului: „astăzi s-a născut
Hristos”… – şi deci
ne naştem din Sfadă şi Spadă – cumplit
biruitori asupra
Morţii – care nu-şi mai află
Pradă
…şi nimic nu mai este de scris – de
acum – în
letopiseţul vechi al
Privirii Extatice…
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.