simfonie
pe clapele pianului
degetele mele aleargă
iar muzica sufletului
se revarsă în mine
dinăuntru-mi
metamorfoză
dintre atâţia fulgi de nea
doar unul singur
mi s-a înmuiat pe obraz
ca o inimă
Brâncuşi
atâta întindere de cer
Doamne
şi numai o singură
pasăre
incurabilă
din rana aceasta
deschisă pe suflet
nici sângele nu mai curge
în afară
dilemă
cui să cer iertare
pentru sufletul acesta
de împrumut
dacă mâine pleacă
şi mă lasă la mijlocul drumului
ca bucata asta de lut
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.