Cantec de mutat in Rai

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

 

 

Cantec de 2 decembrie

Eu am crezut ca sangele din mine
se zvarcoleste fraged de-ntristare
ca burgul cu miros de neiertare
se umple tot de mila si rusine,

eu m-am gandit ca maine dimineata
ma iarta Dumnezeu cu sfinti cu tot
ca beau in crasma lui durere-n cot
si ma iubesc cu minunata greata,

eu am sperat ca dupa toate cele
pe strazile cu iz de scortisoara
se sinucid pe muzica usoara
femei frustrate cu picioare grele,

eu stiu ca-ar trebui sa-mi fie jena
sa beau alcool la cot cu Dumnezeu
in cafeneaua cu pareri de rau
din tevi sfintite de polietilena

si sunt constient ca totusi pana maine
au sa coboare ingerii in bar
sa ma intrebe daca n-am salar
si daca am pus deoparte bani de paine.

Tratat despre nastere

Iarta-ma Doamne ca nu-nteleg nimic
Ca viermii-mi rod urechile pe-o parte
Ca n-am mancat cu mana  pe jos cand eram mic
Si nu visez castele si manastiri la noapte,

Ca nu zis seara rugaciuni prea lungi
Si ma mananca melcii dupa casa,
Ca schimb camasa din patrate-n dungi
Si cand mananc cad frimituri sub masa,

Iarta-ma Doamne ca sfintii nu mi-au dat
Cu stele pe la tample si cu aripi pe spate
Ca n-am baut cu cana din vinul tau curat
Si-am pus la smantanit cadelnita cu lapte,

Iarta-ma ca ma simt facut din lut,
Cand ma gandesc la oale si ulcele,
Ca n-am luat startul de la inceput
Sa secer grau si sa-mpletesc nuiele,

In mine cresc furtuni, eu ti-am mai zis
Ca pot sa musc din cer fara sa-l doara
Ca m-am nascut din tristul compromis
Si din tratatul de iesit afara.

Cantec de mutat in Rai

De prin alte parti de soare,
cu argint in loc de mare,
ingeri zimtuiti de boala,
si castane-n toamna goala.

Canta focul prin pamanturi,
ierbile descarca vanturi,
fiecare-n fiecare,
catedrala cu mancare.

Trec  zapezile sub poduri
in Tibet sa-adune noduri,
iar la noi pe strada mare,
plang gramezile de sare.

Coace mama paine multa,
sa manance lumea surda,
si celulele nervoase,
sa ne-aduca cald in case.

Urla ziua pentru noapte,
aracet in loc de lapte
si benzina-n loc de ceai.
Hai sa ne mutam in Rai.

Poem despre evadarea ingerilor

Eu vreau sa spun ca dupa toate cele,
In asfintitul meu, te iert de bun ramas
ca in metamorfoza mea de ne-durere
mi se asterne timpul peste ceas

Si simt ca pot si vreau inca sa fac,
un veritabil apogee de indragostire,
pe podurile vechi, iubito, poduri noi
si peste tulburare, despartire,

Mai am de luat de-acasa pentru mine,
un suflet si sapte mii de evadari,
si-apoi fugim in tara fara nume
cu tot cu aripi, fara remuscari.