Poem
Din ochii iubitei mele vii,
Eu am ales să cad şoptind,
În vidul prelung al privirilor ei
Aiurea aruncate spre mine.
Din pietre de râu smaralde,
Am pictat petale transparente de trandafir,
Pe şevaletu-nrămat de vişin tomnatic
Ţi-ai aşternut tu pletele-ţi de vin.
Eu ţi-am sorbit feteasca albă
Ca spumele-n vâlcele repezi,
Iar tu mi-ai secătuit aorta
De sângele-mi băbească neagră.
Te-ai îmbătat din seva mea albastră
Şi mi-ai pozat pe pânză,
M-am ameţit din părul tău de blondă
Ca tu să-mi stai drept muză.
Încă mi-aduc aminte cântul
Ce-ţi poartă glasu-n gând la mine,
Ce mă-mbăta cu versuri calde
De la-la-la, de vin, cu tine…
Mai ştii când te-am ţinut în palme
Şi tu din aripioarele-ţi de flutur
Mai dus departe-ntre pereţi pictaţi
Cu nori deschişi pe cer senin?
Şi te-am pictat natură dragă
Cu sânii dezveliţi de pensula-mi virgină,
Să îmi zâmbeşti mereu de dincolo de ramă
Şi să îmi spui de sus din cui: tu încă eşti de vină.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.