Marţi cu RH negativ / Sângele meu novice… / Să prind umbra Lui
Marţi cu RH negativ
Am îngenuncheat-o
şi pe asta.
Am ademenit-o cu jar
tolănit pe tava Salomeei,
dar câteva iţe de orgoliu
din orologiul Meduzei
i-au reînfiletat
capul bunei speranţe.
Am învins
hoardele de ceruri,
toate câte păreau
că mai hotărăsc,
până la mine.
Le-am dezbrăcat
ca pe o cămaşă dezamorsată,
din care iubitul
mi s-a eliberat de mult,
trăgând-o peste cap.
Şi-n urmă se-ndesi
pădurea de trecut –
de netrecut.
Sângele meu novice…
De dimineaţă,
la interogatoriul ciorcârliilor,
totul era neschimbat:
„Aport!” am strigat,
la fel ca-n urmă
cu vreo două vieţi,
şi ceva,
dar îngerul şchiopăta,
în continuare,
de azurul stâng…
Spre Răpciune,
sângele meu,
încă novice
într-ale stufărişului,
a semnat în alb
blestemul
nedezminţitei absenţe…
Să prind umbra Lui
Ceva se linge pe degete
de speranţa mea.
Abisu-mi descântă
pe frânghie înaltă
iluzia.
Am apucat
să prind umbra Lui,
chiar pe când îmi cădea
pe pagina de graţie…
Aşa că, Pândarule,
pentru încă o clepsidră,
linge-te
pe bot!