popas la strânsoarea timpului,
acolo
unde
azvârliţi de pe înălţimi,
ne uităm uimiţi unii la alţii,
ne observăm reciproc:
ochii împăienjeniţi,
mânile scrântite,
picioarele rupte,
sufletele sfărâmate.
"să bem ceva, a spus bărbatul cu tatuaj în formă de şarpe, pe umăr,
să ne întărim! "
ţuica,
votca,
coniacul,
chiar şi spirtul medicinal au dispărut de pe rafturi.
a două zi, durerile erau mai mari.
"luaţi câte o viagra, ne-a îmbiat frumoasa dezbrăcată,
vom face dragoste şi durerile vor trece că fumul."
aşa am făcut.
a doua zi,
ochii erau mai împăienjeniţi,
mâinile-mai scrântite,
picioarele-mai rupte,
sufletele-mai sfârtecate.
"cel mai bun dintre noi să vină, să ne îngrijească" a spus bătrâna cocârjată.
printre orbi,
ciungi,
ologi,
împietriţi
nu s-a găsit niciun doctor.
"să plecăm pe urmele Singurului,
care
ţine
cu
ochii,
mâinile,
picioarele,
şi sufletul Lui
căderea"
a spus ascetul.