O alta fata a iubirii

Iubim starea de confort fizic sau psihic pe care partenerul sau partenera ne-o oferă, iar când aceasta încetează, din motive ce nu ţin de voinţa lui sau a ei, nu ne putem stăpâni impulsul de a găsi calea mai uşoară şi fugim, pur şi simplu, fără să ne uităm în urmă, amăgindu-ne conştiinţa, dacă o avem, că nu e vina noastră. În iubire, dacă aceasta se poate numi aşa, întâlnim tot mai rar înţelegerea, egalitatea sau respectul, aplicându-se şi aici legea junglei, cel mai tare devorându-l, încetul cu încetul, pe cel mai slab. Spunem foarte uşor „ te iubesc ” dar de multe ori asta înseamnă „ am nevoie de serviciile tale ”.

Găsim foarte uşor scuze de genul „ ea ( sau el ) nu mă-nţelege ” şi căutăm repede „ înţelegerea ” prin patul alteia ( sau altuia ). De-abia atunci, când ne fuge pământul de sub picioare, pentru că partenerul sau partenera exasperaţi de atâta „ iubire ” se retrag discret din viaţa noastră, atunci simţim imensitatea golului pe care-l lasă în sufletul nostru.