/ Flaute de ceară / Amfora zidirii / Aştept… (2) /
Flaute de ceară
Pe pragul casei am săpat
o zodie a iubirii
ca într-un drum demult uitat
în palmele uimirii.
Doar fumul mai urca în noi –
baladă-n fapt de seară
şi era ieri …şi eram doi –
vechi flaute de ceară.
Pe pleoape somnul îţi scria
lumina în chenare
urmându-mi umbra descânta
culorile-n amnare.
Spuzea cuvântul cerul gol –
secat pocal de stele
şi vântul aducea domol
noptatic joc de iele.
Amfora zidirii
La şoldul copt de flacăra iubirii
dorm sub eşarfe bolnave ulcioare
şi ostrov, gura caută hotare
zvonindculori pe amfora zidirii
Din noi. Cu lutul galben, dom de umbre,
ung trupul – masă de tăcere
când timp târziu iar vama-şi cere
la mal de gând şi drumuri sumbre.
Aştept… (2)
Aştept o rimă nouă
şi-un ritm mai vessel , poate,
când trec iar printre stele
să mă dezbrac de noapte.
Aştept hambarul plin
cu grâul de cuvinte
oprind la masa nopţii
doar pana ce nu minte.
Aştept o despletire
în arşiţa culorii
timpanul să mângâie
cântând pe roata morii,
colacul de salvare
din care pleacă iarnă
şi timpul să-şi oprească
nisipul iar la Varna.
Aştept să crape coaja
pe sâmburele crud
şi verdele să curgă
din frunzele de dud
şi dezgolind torentul
de albia răbdării,
aştept să se-mplineasca
azi ceasul dezlegării.